Tacerea…

Probabil mai am un post care se numeste asa, sau daca nu, in mintea mea, am scris macar unul. In ultima vreme, ideile mi-au venit in cele mai nepotrivite momente, inainte de culcare, pe drum, la cursuri… si intotdeauna mi-am zis “Lasa ca le scriu eu cand am timp”. Insa, o data ajunsa in fata calculatorului, nu imi mai aduceam aminte formularile inspirate si renuntam. Tacerea este la urma urmei superioara tuturor frazelor, dar, din nefericire pentru mine, doar in viziune mistica sau metafizica… In lumea aceasta practica, zorita, in lumea aceasta guvernata de interese si de ambitii, tacerea nu inseamna nimic.

Si totusi, eu am tacut. Si as mai tacea, daca nu m-ar bazai ceva pe la ureche – constiinta care imi spune ca imi abandonez cititorii, ca ma las pe tanjala, ca am devenit inacceptabil de comoda.

Dar am avut nevoie de timp, nu pentru ceva precis, ci pur si simplu pentru mine, timp ca sufletul sa ma prinda din urma, timp sa rasuflu adanc, timp sa ma regasesc. Timpul a devenit un lux si eu am fost printre fericitii care si l-au permis.

Ascultam aseara Yann Tiersen si Joe Dassin, ca sa ma simt chiar perfect in ultima seara de trandaveala pe care mi-am permis-o, si imi mutam florile in ghivece mai mari si mai frumoase. Le-am sters fiecare frunzulita cu o carpa inmuiata in bere si m-am gandit cate luni au trecut pana cand am putut sa fac in sfarsit asta… Da… sa stau zile in sir, sa tac si sa ascult muzica si sa ma ocup de flori si sa imi dichisesc balconul si sa aranjez cartile… timp si tacere pentru mine.

“Cel care ii cunoaste pe ceilalti este invatat.
Cel care se cunoaste pe el insusi este intelept”.
Lao Tze

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

2 Responses to “Tacerea…”
  1. irina

  2. calatorul

    Multumesc pentru trimitere. Este un site foarte bun si util. 🙂

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.