Boema mea

(Fantezie)
Vagabondam, cu pumnii-n buzunarele pleznite
Paltonu-mi devenise o himeră şi el;
Hoinăream sub cer, Muză! numai ţie fidel
Ehehei! Ce de-amoruri visam eu, splendide!
Singurii mei pantaloni aveau o gaură străveche.
Ghemuleţ visător, deşiram pe orice cărare
Rimele. Adăpostul mi-era pe Ursa Mare
Pe cer, stelele şuşoteau în dulcea lor veghe.
Şi eu le ascultam, pe şanţuri de drum şezând,
Aceste blânde seri de septembrie, picurând
Roua pe fruntea-mi, ca un vin ce vigoarea mi-ar dezmierda;
Unde, rimând printre umbre fantastice, –
Ca de o liră, trăgeam de nişte elastice
Şireturi ale ghetelor, cu-n picior lânga inima mea!

Arthur Rimbaud

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

One Response to “Boema mea”
  1. irina

    Intr-o alta epoca si alta gama, dar asta am simtit cand am citit poezia: ” freedom is just another word for nothing left to lose”.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.