Sa nu risipim timpul

Ah! ce nedrept cu sine, cu natura
E omul: schimbator, ingrat, bezmetic!
Ca niste gangavi prunci certam natura
Ca prea ni-i scurt rastimpul, ba mai zicem
Ca-acest prea scurt rastimp e plictiseala…
Greseala asta las-o la potrivnici;
Drept cu natura, cerceteaza-i talcul.
Nu Ceru-i rau: noi cheltuim prea aprig;
Zgarcita Firea nu-i: e-n noi risipa!
Ai timp, si-l pierzi; respiri, si n-ai viata.
A exista si-a vietui, sunt doua;
Si-o viata stearpa, cand existi degeaba,
E numai chin, si-o porti ca o povara.
Caci timpu-i dat sa-l dramui, nu sa-l zvarli;
Menit sa zboare, el cu mari, cu vanturi
Si stele tine pasul, nu cu omul.
De-l folosesti, castigi; de-l pierzi, vei plange.
Greseala omul poate sa si-o simta,
Si-n graba sa lucreze spre-al sau bine,
Nu sa se-afunde, amortit, in lene.
(Noaptea a doua)

Young

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.