Mai mult – II

Dacă prima parte a fost numai teoretică, a doua va fi practică şi personală.

Deşi am scris despre spovedanie pe blog mai demult, se poate spune că nu m-am spovedit niciodată în mod autentic. Până acum 2 săptămâni. La spovedaniile mele, copil fiind, primeam mângâieri pe cap şi întrebări părinteşti gen “Ştii cine a fost sfânta Elena?” Sau cel mult întrebări ca “te baţi cu alţi copii?”, “îţi minţi părinţii?”…

Nici post nu am mai ţinut din liceu. Pentru că oricum nu fac excese şi pentru că nu mi se pare cel mai important aspect, ci abia vârful aisbergului vieţii spirituale. Dacă asta este credinţa şi nu habotnicie, mers mecanic la slujbe pentru a-ţi cumpăra liniştea conştiinţei.

Indulgenţele au supravieţuit camuflate în alte comportamente.

În fine, anul trecut vorbeam cu un coleg şi prieten despre unele lucruri şi experienţe pe care îmi era imposibil să le înţeleg (încă îmi este) şi el m-a întrebat când m-am spovedit ultima dată. M-a pus pe gânduri. Mi-am dat seama că nu am avut această experienţă despre care mi-am permis totuşi să perorez.

Abia anul acesta am reuşit să ţin post (nici nu a fost aşa de greu pe cât am crezut) şi să calc într-o biserică şi altfel decât ca turist. Cum spovedaniile se făceau pe bandă înainte de Paşti, nici eu nu am stat prea mult de vorbă cu preotul. Dar a fost o experienţă cathartică. Pentru că toată săptămâna respectivă mi-am făcut inventarul greşelilor şi m-a copleşit şi umilinţa şi modestia şi am înţeles şi cât de multe greşeli pe care le-aş putea evita fac. De câte ori nu mă enervez de pildă pentru lucruri care nu merită? Dacă am trăi mai pe îndelete şi mai atenţi şi nu aşa de zoriţi, cu sentimentul că trebuie mereu să ajungem undeva, cu ochii pe ceas, ce bine ar fi!

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

5 Responses to “Mai mult – II”

  1. Frumoasa experienta! Ma bucur pentru tine.
    (Dar spune-mi te rog, faptul ca te-ai spovedit si ai tinut post, te-a ajutat sa întelegi acele lucruri si experiente despre care vorbisei cu colegul?)
    Biserica evanghelica si cea catolica sunt zguduite zilele aceste de scandalurile iscate cu privire la moralitatea conducatorilor din toate segmentele acestor institutii. Dar oamenii stiu ca “e bine sa faci ce spune, nu ce face preotul” (asa cum ai precizat si tu în “mai mult I”) Asa încât, la Slujba de Paste a fost la fel de multa lume ca si în anii precedenti.
    Dar revenind la cele scrise de tine aici, trebuie sa recunosc ca eu m-am spovedit o singura data -pentru ca “trebuia” înainte de cununie- nu pentru ca asa am simtit eu! Si de postit, nu am încercat niciodata, din acelasi motiv pe care l-ai mentinut si tu: în viata de zi cu zi, nu fac nici un fel de excese. În Biserica însa îmi place sa merg si merg de câte ori simt ca am nevoie. Pentru ca eu cred ca Biserica este un salaj datator de putere, liniste, bunatate, claritate în gândire. Principiul meu este ca, deoarece fiecare om detine si emite energii pozitive si negative, în fct. de starea sufleteasca si de situatii, în Biserica toti vin cu gânduri bune si curate. Toti se gândesc cu drag la familie, la cei vii si la cei dusi dintre noi. Energiile pozitive se influenteaza între ele si cu cât mai multe persoane cu energie pozitiva se aduna într-un loc, cu atât efectul benefic este mai sigur! Daca toti se roaga profund si într-un gând, atunci Binele învinge! Sunt botezata ortodox si educata (religios) am fost doar conform traditiilor, nu si a practicii… Asa înteleg eu ca functioneaza Biserica.
    Societatea în care traim, credem noi si sustinem ca ne ofera confort. Nu mai traim în pesteri si nici nu mai trebuie sa alergam prin padure dupa hrana! Dar nu primim nimic degeaba! Avantajele atrag dupa sine o gramada de dezavantaje… Important este ca fiecare sa reuseasca sa mentina echilibrul si atunci când se simte ca într-un carusel… sa puna frâna!
    O zi buna îti doresc 🙂

  2. calatorul

    Multumesc pentru comentariu. 🙂 Ce ai scris tu suna minunat si are logica. Nu am privit niciodata lucrurile din punctul asta de vedere. Dar cred ca se aplica mai bine bisericii catolice (in una evanghelica nu am intrat).

    In ce priveste lucrurile acelea, au ramas neintelese. Nici nu am avut timp sa lamuresc prea multe. Dar trebuie sa ne asteptam la multe experiente negative, nu stiu cat de necesare, pentru ca traim intr-o lume aflata in impas, ca sa nu spun altfel.

    O zi insorita!

  3. calatorul

    De fapt, nici nu m-am dus ca sa inteleg neaparat.


  4. calatorul

    Vazut, notat. 🙂

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.