Cum am dat eu bacul – I

Am citit pe blogul lui Koma comentariile unei tinere despre cei care corecteaza la bac. Amedeah se intreba atunci ce nota au luat ei la bac, la vremea lor…

Spre deosebire de aceste generatii care o sa ingroape undeva in subconstient experienta bacului sau o sa isi aminteasca de ea cu o aparenta indiferenta, eu imi aduc aminte cu placere de bacul pe care l-am dat.

Poate pentru inceput ar trebui sa spun ca am terminat la un liceu de elita din Constanta, la care am nimerit pentru ca imi placuse numele lui – Ovidius. Acesta a fost argumentul forte, argument care imi apartine in intregime, ca si alegerea liceului. Am fost la mate-fizica, cu 7 ore de mate pe saptamana si 5 de fizica.

Am fost, de pilda, singura din liceu care a ales sa dea bacul la Filosofie (materia la alegere, ultima proba). Cand am auzit ca sunt singura, in timpul bacului, mi s-au inmuiat picioarele. Tin minte si acum ca eram programata duminica la ora 20 (a fost oral), dar pe la 13 am primit telefon sa vin, ca voi intra mai repede. Mi-a picat un bilet cu Schopenhauer si Kant… I-am distrat pe profesori cand mi-au cerut sa spun macar cu aproximatie cand au trait ei. Le-am spus ca, dupa cum gandeau, Schopenhauer a trait sigur macar cu un secol inaintea lui Kant. Cu mintea de acum si fara sa stiu ani si periodizari as spune exact contrariul!

Mai tin minte si ca un coleg pe care acum il vad des pe la televizor a picat bacul la sport pentru ca directorul liceului nu-l putea suferi si i-a pus o vorba buna. Deh, nu l-a putut exmatricula, asa ca s-a razbunat macar in al 12-lea ceas.

Va urma

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

11 Responses to “Cum am dat eu bacul – I”

  1. prea ai dat`o`n coma in ultimele postari.

    si eu am terminat la un liceu de elita din oradea, dar nu pentru ca mi-a placut numele, eu mereu am vrut sa fiu un tip practic, sa dau la o scoala normala, ca toti ceilalti, sa fac ce-mi place[arhitectura, constructii, desen, poezie] dar a trebuit sa merg la cel mai bun liceu pentru ca acolo fusesera si tatal, unchiul, etc. si tinea de reputatie…

    ce tin eu minte din bac e ca mi-am ales engleza si sport la probele la care aveam de ales. engleza pentru ca orice altceva presupunea toceala si eu cedam la tocit, iar sport pentru ca facusem sport.

    din punctul de vedere al comisiei, eu nu stiu cum faceau comisiile pe vremea aia, dar stiu ca nu erau platiti pentru munca lor, tinea de norma de profesor, nu aveau calculatoare, excel, listinguri si totusi nu erau atatea erori cum sunt in zilele noastre.

    e cert ca nici elevii nu mai sunt la fel. tin minte ca fii marilor directori tremurau si ei la fel de tare [sau chiar mai tare, pentru ca multi dintre ei nu cochetau cu olimpiadele scolare], ca nimeni nu intarzia, lipsea sau pur si simplu uita ca are bac, nu se punea problema fituicilor ci in cel mai fericit caz reuseam sa comunicam pe furis cu cel de alaturi.

    … dar aveam o altfel de aroganta, pe care o tot vanez de cand sunt profesor. am intalnit`o, dar extrem de rar la 2-3 din elevii mei. e genul acela de aroganta prin care iti privesti cu subanteles profesoara de engleza cand iti spune ca nu ai nici o sansa daca alegi sa dai bacul din engleza cand tu nu te-ai pregatit deloc pentru proba respectiva si iei peste 9, sau genul de aroganta care te face sa mergi mai departe cand profesorul de matematica iti spune clar ca n-ai nici o sansa daca urmezi facultatea de matematica, pentru ca in 4 ani sa revii alaturi de el, marturisindu-i cat se poate de calm ca s-a inselat inca o data…

  2. irina

    In vremuri imemoriale, cand am dat eu bac-ul (fiu-meu intreaba: inainte, sau dupa ce s-a descoperit focul? Sa tot ai copii!), nu erau probe la alegere. Am dat la limba romana, mate si proba practica, la electrotehnica. Am facut parte din generatiile “fericite” care faceau practica in productie, chiar si la un liceu de elita…ehe! ce vremuri! :))
    Proba asta se putea da pe echipe, deci am format o echipa cu inca doi colegi, una a venit cu aparatul facut de un coleg de servici al mamei ei, am invatat pe dinafara specificatiile sau cum s-or fi chemat alea si am luat toti 10. Si cam asa au facut toti, afara de cativa pasionati de tehnica. Deci, perfect corect nu era nici atunci. Dar nu tin minte sa fi auzit de copiat la bac.
    Si nu ma pot abtine sa nu spun si eu de ce am invatat la “Lazar”: ca acolo m-a inscris mama. Dar ramane intre noi, da?

  3. calatorul

    Da, asa este aveam un orgoliu pe care nici eu nu prea l-am mai vazut. Azi vezi impertinenta…

  4. calatorul

    Lazar, superb liceu. l-am revazut chiar ieri si m-am gandit cum trebuie sa se simta elevii, dar si profesorii intr-un astfel de spatiu. Cred ca impune o anumita atitudine, dar poate ca visez eu…

  5. irina

    Nu stiu cum se simt elevii de acum, dar noi aveam un “patriotism local”, eram “lazaristi”, de!
    Si eram mandri chiar si de disciplina extrem de stricta care ni se impunea si pe care era o provocare s-o “fentezi”, de exemplu sa reusesti sa chiulesti coborand de la etajul intai pe paratraznet direct in Cismigiu. Intr-un fel, ii priveam de sus pe cei de la scoli mai slabe, la care viata era mai usoara. Am mai fost prin liceu, la instructaje etc, unele lucruri sunt la fel, altele nu, dar cel mai mult m-a durut sa-mi vad diriginta pe lista fostilor directori care au murit.

    Scoala Centrala are o cladire superba de asemenea, o stii? Merita vazuta, are o gradina interioara, e minunata.

  6. calatorul

    Da… minunata intr-adevar.

  7. irina

    Fa-mi o vizita pe http://ivasil63.wordpress.com/
    Nu e mare lucru, un “depozit” de poze fara pretentii, totusi te invit sa le vezi.

  8. calatorul

    Multumesc pt invitatie. Chiar ma gadeam la acel blog despre care ai pomenit intr-un comentariu, dar nu am vrut sa fiu indiscreta. Ma voi uita cu multa placere.

  9. irina

    Asta e altul, doar cu poze. Acela nu mai exista.


  10. Eu nu cred ca o sa-mi aduc aminte de bac cu indiferenta… sau ca o sa-l las asa, fad… undeva intr-un colt. Pentru ca a fost absolut prostesc. Pur prostesc. Subiecte aiurea (vezi Basmul vs Nichita Stanescu ca grad de dificultate), care nu au legatura cu materia (vezi muntii Scandinaviei) sau care sunt formulate tampit (vezi biletul 11 de la romana oral care este un text argumentativ, una dintre cerinte fiind sa formulezi o ipoteza -> ea existand deja in text). Asta plus experienta personala absolut deprimanta. Deci, de adus aminte, iti garantez ca o sa-mi aduc aminte, dar deloc zambind… Pentru ca domnul ministru scoate greseli gramaticale cu o viteza masurata in km/sec, profesorii supraveghetori flutura evantaiul de $ si profesorilor corectori le e foame, lene, cald si sete. No, thank you…

  11. calatorul

    Iti inteleg reactia este una tipica varstei. Cauti vinovati ca sa te descarci de dezamagirile tale. Dar faci aceeasi greseala de care il acuzai pe Koma: generalizezi. Nu toti profesorii sunt asa. Eu nu sunt asa, Koma nu este asa, Irina nu este asa… foarte multi nu sunt asa. Eu de pilda le-am spus elevilor de a XII-a sa nu dea bani pentru protocol, sau in orice caz sa nu dea suma aia enorma care li s-a cerut (pe care cica ar fi fixat-o parintii la sedinta etc.). Le-am spus si sa fie corecti la bac, sa nu plece in viata inseland si furand. Ce mi-au raspuns: “Pai doamna, de ce credeti ca au scos cartile alea cu rezolvari? Nu este asta o invitatie sa copiem?”. Carti cu rezolvari pe care le-am criticat in fata lor si pe care nu i-am sfatuit sa le cumpere.
    Si nu imi place ca spui lucruri asa de nedrepte despre profesorii corectori. Eu nu ma duc acolo sa mananc si de fapt obiceiul asta tot elevii sau parintii l-au introdus. Si cafeaua, fursecul sau ce o mai fi el nu ma influenteaza si nu imi dicteaza notele. Daca ar fi asa nu crezi ca ar fi numai note mari?
    Esti chiar prea cinica si gresesti foarte mult generalizand.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.