Cronicile din Narnia

Am mers in iarna lui 2005 la Leul, Vrajitoarea si Dulapul. Ignoranti in materie si facand fara sa vrem comparatii cu megafilmul Stapanul Inelelor, acesta ne-a dezamagit. Rau de tot. Imi este jena acum sa ma gandesc ca, desi era Craciunul, eu cel putin, nu am avut starea de spirit necesara pentru a ma bucura de o poveste frumoasa si… atat. Acum cateva saptamani am vazut Printul Caspian, care, surprinzator, mi-a placut la nebunie. Asa incat m-am reintors la prima parte ca sa imi dau seama de ce am avut asa o proasta parere despre ea.

Filmul asa trebuie inteles, ca o evadare dintr-o realitate apasatoare (Anglia in timpul celui de-al doilea razboi mondial) cu ajutorul imaginatiei, puritatii si inventivitatii copilului capabil sa isi plasmuiasca propriul univers, feeric si incantator, atunci cand simte nevoia. De aceea Lucy, mezina, este cea care gaseste intrarea in aceasta lume, vorbeste cu copacii sau il vede pe Aslan atunci cand nimeni altcineva nu este in stare.

Ca poti identifica pe langa tema si motivele specifice basmului, unele simboluri este altceva, o meteahna a adultului as zice: leul, regele animalelor, trimite prin sacrificiul lui (scena aceea teribila in care este umilit, huiduit, blana ii este tunsa in bataie de joc etc.) la martiriul crestin. Tot el spune, destul de transparent, ca sacrificiul cuiva pur are puterea de a-i salva pe cei vinovati si chiar de a invinge blestemul si moartea. Masa care se surpa si care apare si in partea a doua a filmului are pentru mine rezonante pre-crestine.

Am inteles acum altfel spiritul de aventura al acestor copii-adolescenti, lupta de partea binelui, asumarea unei conditii eroice, profunzimea lor care doar la o prima vedere este paradoxala. S-a adresat atat de direct copilului din mine, unui coltisor care este convins ca totul in natura este in-suflet-it! Mi-a placut ideea ca un copac poate vorbi, dansa si chiar merge; mi-au placut creaturile fantastice, dar nu mai putin reale ca sirenele, inorogii, centaurii; familiile de animale ale padurii care repetau modelul uman, replica superba data de pitic lui Lucy care se mira ca un urs nu vorbeste cu ea: “Daca esti tratat ca un animal prost destul timp, asta devii”. Despre copaci tot el a spus: “s-au retras atat de adanc in sinea lor incat n-au mai fost auziti de atunci”.

Lumea asta este magica si minunata pentru ca este perceputa asa, nu i se neaga aceasta parte invizibila. Totul tine de noi. Daca plecam de la ideea ca suntem singurii care au sentimente, care sunt vii, au suflete si ca restul este pur si simplu la dispozitia noastra pentru a ne satisface nevoile, de atat vom avea parte. De o natura care este decor si materie prima, sursa de exploatare. Vom ramane orgoliosi in ignoranta noastra triumfatoare si infinit de saraci intr-o lume pe care o saracim fara sa avem habar.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=Eo6i6BOuUro&feature=related]

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

5 Responses to “Cronicile din Narnia”

  1. in medicina de specialitate comportamentul acesta este vazut drept boala psihica. ma intreb adesea ce lege a naturii ne face sa revenim cu atata daruire in mintea copiilor atunci cand avem ocazia. si ca sa-mi trag partea, voi sustine si de aceasta data ca legile naturii bat legile omenesti. poate din acest motiv, copilaria, scapata intr-o considerabila masura de rigorile care definesc societatea, fie ele prejudecati, legi, obiceiuri, fac din aceasta perioada a vietii una mult mai fireasca, pe care subconstientul o percepe ca fiind mai fireasca decat restul.

    ps: tu stii care este mirosul iernii? eu stiam cand eram mic dar am uitat acum…

  2. calatorul

    🙂 Mirosul iernii… daca ma concentrez, mi-l pot imagina, dar imi este greu sa il descriu…


  3. Povestile lui Lewis sunt absolut minunate si fermecatoare. Imi pare rau ca noi nu le-am citit atunci cand eram copii. Si acum inca mai am ezitari sa le citesc. Poate pana la urma am sa ma indur sa le cumpar… caci Cronicile din Narnia sunt mai multe. Dar cred ca cel mai bine se savureaza asa cum ai spus tu, de Craciun, cu un laptic cald si ceva fursecuri cu ciocolata, cu sosete groase si cu un bradut clipocind discret. Mmmm, ce vise frumoase… poate am sa mi le fac cadou de craciun 😉

  4. Felix

    daca vreti intr-adevar sa simtiti acea evadare din universul monden cautati cartile…n-am facut cunostinta cu universul Narnia, dar va spun din experienta Eragon, Cronicile Wardstone, Roata Lumii si un pic din Lord of The Rings (desi ultima e foarte dificila…cel putin varianta in engleza pe care o prefer eu…) bine, dar nu cred ca trebuia eu sa va recomand asta… 😀

  5. calatorul

    🙂 Te felicit ca le citesti in limba in care au fost scrise. Intr-adevar, este mult mai greu, dar imi imaginez ca este cu totul altceva.
    Imi plac recomandarile si mie, fii fara grija, chiar daca le stiu, uneori sunt un impuls suplimentar sa le citesc. Oricum, pe 2 nu le stiam, le voi cauta. 🙂

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.