Etruscul – 2

Mi-am amintit doar de vremea cand traiam in Efes, in casa protectorului si invatatorului meu (este vorba despre Heraclit), un om atat de intelept si bun, care imi spunea ca in interiorul fiintei fiecarui om poate fi descoperit cel mai lung drum si ca nimeni nu poate banui pana unde poate merge un om, fiindca nimeni nu-si stie propriile limite.

Contrariile se nasc dintr-o eterna lupta. Nimic nu se poate conserva asa cum este, totul se schimba de la o clipa la alta. Asemenea focului ce arde sunt toate in lumea aceasta, si pamantul, si apa. Din foc au venit toate si in foc se vor intoarce. Zeul ia infatisarea zilei si a noptii, a iernii si a verii, a foamei si a satietatii. De aceea este schimbator ca tamaia ce arde in foc. Si poarta un alt nume, pentru ca fiecare miros are un alt nume.

“Care este drumul cel mai lung?” A fost inca o data cand el a raspuns: “Chiar de vei umbla prin toate tarile lumii, nu-l vei gasi, ci doar te vei intoarce in tine. In propria fiinta salasluiesc cele mai lungi drumuri. Dar oricat de mult te vei incumeta sa peregrinezi in propria-ti fiinta, tot nu vei ajunge la nici un hotar. Asemenea apei curgatoare, nu te vei putea impiedica sa-ti urmezi drumul. Un fluviu nu inceteaza niciodata sa curga”.

Eu nu cred ca este in intentia zeilor ca-ntr-o zi un om sau un popor sa stapaneasca intreaga lume. Exista un echilibru in lumea aceasta. Inflorirea sau prabusirea unui popor este doar fructul rivalitatii. La fel de important este oricare popor, iar suferinta oamenilor este aceeasi, fie ca ei sunt etrusci sau greci, ca au sange amestecat sau pielea neagra. Fiecare popor si fiecare oras are o perioada de crestere si o perioada de declin. Ascensiunea si declinul sunt ciclice. Fiecarui popor si fiecarui oras i-au fost dintru inceput masurate cresterea, inflorirea si declinul. Nu sunt orasele Etruriei mai bune si mai importante decat orasele grecesti, chiar daca noi, etruscii, cunoastem mai multe lucruri despre zei decat alte popoare. Uneori, zeii accepta unui om sa traiasca zece ani mai mult decat cei care i-au fost dati sau unui popor o suta de ani in plus, dar cu mai mult decat atat, nimeni nu-si poate prelungi existenta.

Suferinta acestei nefericite fete nu este din vina ei. Dar, cand vad oameni care sufera, nu fac niciodata deosebire intre cei rai si cei buni, intre cei vinovati si cei nevinovati, ci ii ajut daca pot. Soarele ii incalzeste la fel si pe cei buni, si pe cei rai. Nu ma incumet sa cred ca as putea fi mai intelept decat soarele.