calator

Am primit azi mai multe fotografii pentru revista şcolii de la una dintre elevele mele. Printre ele, am descoperit una care mi-a luminat chipul.

Să pot să dau 10 este cea mai mare satisfacţie a mea ca profesor. Simt în acele rare momente că munca mea contează, că am răzbit cumva în complicata şi delicata misiune pe care mi-am ales-o.

Read the rest of “Zambet” »

Scopul lui nu este de a obtine vreo statistica.

Mi-am dat seama intr-o discutie cu sotul meu ca este usor sa cazi in capcana si sa te lasi furat de fleacuri. Si m-am gandit ca este util sa ne intrebam in ce obisnuim sa ne investim energia.

Din când în când, am privilegiul de a conversa cu un chinez, specialist în qigong, într-o engleză chinezească-elenească destul de comică. Dar conversaţiile noastre întotdeauna mi-au dat teme de reflecţie pentru o vreme. Uneori, nu neapărat ele în sine…

Read the rest of “Make a life, not just a living” »

Un basm şi totodată o satiră a lumii contemporane. Nu de adormit copiii, ci de trezit adulţii.

Se zice că a fost odată o împărăţie întinsă şi frumoasă aşa cum nu se mai văzuse până atunci, de nici soarele nu se mai sătura să o privească şi nu se îndura să o lase nicio clipă în întuneric. Pe acest tărâm îşi duceau traiul cei mai harnici şi mai cu suflet bun dintre oameni, cu toţii sub domnia unui bătrân împărat, care era atât de înţelept, că pe toate le împăca în aşa fel încât să nu fie în împărăţia lui un singur supus nefericit.
Acesta, precum toţi împăraţii din basme, avea şi el un fecior, născut cu puţin înainte de moartea împărătesei, anume Făt-Frumos. Crescu feciorul ca un brad şi ajunse un bărbăţel voinic şi mândru de optsprezece ani, cu măreţia în gând şi clocotul tinereţii în suflet.

Read the rest of “Făt-Frumos între prejudecată și lipsa de judecată” »

O întâmplare comică din viaţa mea de profesor.

Acum câteva săptămâni predam Nichita Stănescu şi explicam unei clase a XII-a de ce metafora “pasăre amară” poate sugera condiţia poetului, a creatorului de geniu. Şi le-am adus eu aminte versurile eminesciene “Numai poetul, ca paseri ce zboară, deasupra valurilor, trece peste nemarginirea timpului, în ramurile gândului…”, apoi le-am vorbit de albatrosul lui Baudelaire… Apoi, ca să fixez ideea, am reluat: “iată, albatrosul este în largul lui, este maiestuos în înălţimi, în lumea spiritului, iar când coboară pe pământ este caraghios, devine…

Read the rest of “Charles Baudelaire – Albatrosul” »

Voiam să numesc postul “Dilemă profesională”, apoi mi-am dat seama că după 10 ani de predare la liceu şi după alţi mulţi ani, pe care nu mai stau să îi număr, de predare în alte instituţii şi la alte niveluri, nu mai am nici o dilemă.

Read the rest of “Barbari ante portas sau Cainii latra, caravana trece” »

a) Prima regulă e simplă: Să postez premiul
b) Să spun de la cine l-am primit: “Carmen - Între vis și realitate”
c) Să dau premiul la alte 12 persoane! Aici e aici! Să vedem: Irinei, lui mOntecOre, Alynei, lui Koma, lui Alex şi Mayei, lui Avenirer și mamei Lizucăi, lui Michael și celor 3 Grații. Sper sa fie si 10 de ajuns.

d) Să afișez și link-urile lor! Și să îi înștiințez
f) Să enumăr 10 lucruri care-mi plac: Și aici e aici pentru că cele 10 lucruri enumerate de Carmen mi se potrivesc și mie în mare parte. Dar să încerc:

Read the rest of “Premiu cu reguli” »

Dacă prima parte a fost numai teoretică, a doua va fi practică şi personală.

Deşi am scris despre spovedanie pe blog mai demult, se poate spune că nu m-am spovedit niciodată în mod autentic. Până acum 2 săptămâni. La spovedaniile mele, copil fiind, primeam mângâieri pe cap şi întrebări părinteşti gen “Ştii cine a fost sfânta Elena?” Sau cel mult întrebări ca “te baţi cu alţi copii?”, “îţi minţi părinţii?”…

Read the rest of “Mai mult – II” »

Încă un microb cu care m-am molipsit de la soțul meu: Stargate – SG1 și Atlantis – și o superbă melodie cântată de Johnny Cash ale cărei versuri îmi plac și al cărei spirit mi se potrivește…

Read the rest of “A solitary man…” »