Tag Archives: samurai

Faptul că suntem în viaţă poate însemna că deja am fost aleşi pentru un anumit scop, iar dacă nu noi am ales să ne trăim viaţa, atunci poate că în definitiv nu suntem liberi să murim. [...] ...continue reading

Orice sfat e pe gratis. Putem fi zgârciţi în a împrumuta o sută de yeni, dar când e vorba de a da sfaturi o facem mai iute ca atunci când trebuie să dăm cuiva apă. Sfaturile nu sunt însă aproape niciodată lianţi sociali - de opt sau nouă ori din zece un sfat îi face pe oameni să se piardă cu firea, le scade moralul şi le trezeşte resentimente.

(Yukio Mishima - Calea samuraiului astăzi, Hagakure a mea)

A-i certa pe oameni şi a le corecta greşelile este un lucru important. De fapt, este un act de caritate - prima cerinţă a serviciului unui samurai. Trebuie să îţi dai toată silinţa pentru a o face cum trebuie. E foarte uşor să găseşti punctele forte şi neajunsurile din conduita cuiva şi e la fel de uşor a le critica. ...continue reading

[...] Dragostea adevărată îşi atinge cea mai înaltă şi mai nobilă abia când îi duci secretul în mormânt. Arta dragostei romantice aşa cum aceasta e practicată în America presupune declararea dragostei, curtarea intensă şi prinderea prăzii. Energia generată de dragoste nu e lăsată să crească în interior, ci e constant răspândită în afară. În mod paradoxal însă, puterea dragostei se risipeşte încă din momentul în care ea e transmisă. Tinerii de azi sunt binecuvântaţi cu oportunităţi de aventuri amoroase şi sexuale la care generaţiile anterioare nici nu visau. Dar, în acelaşi timp, ceea ce pândeşte în inima tinerilor de azi e tocmai sfârşitul dragostei romantice. Când dragostea romantică născută din inimă porneşte pe o cale prestabilită şi repetă iar şi iar procesul obţinerii scopului său şi, în aceeaşi clipă, al nimicirii ei, atunci neputinţa de a iubi şi moartea pasiunii (fenomen specific vieţii moderne) nu sunt departe.

(Yukio Mishima - Calea samuraiului astăzi, Hagakure a mea)

Astăzi, jucătorii de baseball și vedetele de televiziune sunt adulate. Cei care se specializează în îndeletniciri care vor fascina o audiență au tendința de să își abandoneze existența de personalități umane depline și să fie reduși la statutul de păpuși îndemânatice. Această tendință reflectă idealurile timpului nostru. În acest sens nu există nicio diferență între executanți și tehnicieni.

Prezentul e epoca tehnocrației (sub conducerea tehnicienilor) sau, mai bine spus, e epoca artiștilor executanți. Cineva care excelează într-o artă poate câștiga aplauzele entuziaste ale societății prin mijlocirea acelei arte. În același timp, asemenea oameni își coboară idealurile, țintind exclusiv către o aparență cât mai arătoasă și mai importantă cu putință. Ei uită idealurile unei ființe umane depline, iar cea mai mare ambiție a lor este să se reducă la o simplă rotiță, la o singură funcție.

(Yukio Mishima - Calea samuraiului astăzi, Hagakure a mea)

8 Comments

Am auzit asta de la o cunoştinţă. După câte se pare un anumit doctor Kyoan a făcut o dată următoarea afirmaţie: "În ştiinţa medicală, noi facem diferenţa între bărbaţi şi femei atribuindu-le principiile yin şi yang, în consecinţă tratamentul diferind de la început. Pulsul e de asemenea diferit. În ultimii cincizeci de ani însă, pulsul bărbaţilor a devenit treptat la fel cu cel al femeilor, iar de când am observat acest fenomen, am considerat de cuviinţă să tratez bolile de ochi ale pacienţilor cu metodele potrivite pulsului pacientelor. Şi aceasta, deoarece când încerc să aplic tratamentul corespunzător pacienţilor, acesta nu mai are niciun efect. Într-adevăr, lumea intră într-o fază decadentă: bărbaţii îşi pierd virilitatea şi devin asemenea femeilor. Iar acesta e un adevăr de nezdruncinat pe care l-am aflat din proprie experienţă şi pe care am decis să îl ţin ascuns de ochii şi urechile lumii". Când, cu această poveste în gând, mă uit la bărbaţii din ziua de azi, adeseori îmi spun: "Aha. Uite un exemplu de puls feminin". Şi aproape niciodată nu mai văd ce se cheamă un bărbat adevărat.

(Jocho Yamamoto - Hagakure, Cartea I)

Prietenii şi cărţile sunt tovarăşi spirituali ai tinereţii. În carne şi oase, prietenii se schimbă mereu, iar entuziasmele dintr-o anumită parte a vieţii pălesc odată cu trecerea timpului, făcând loc altor entuziasme împărtăşite cu prieteni noi. Într-un fel, acelaşi lucru e valabil şi pentru cărţi. Cu siguranţă, există şi momente când o carte care ne inspirase în copilărie, recitită după mulţi ani, îşi pierde atracţia vie şi ne apare ca un simplu cadavru al cărţii pe care ne-o amintim. Însă cea mai mare diferenţă dintre prieteni şi cărţi este aceea că în timp ce prietenii se schimbă, cărţile rămân la fel. Adunând praful, neglijată într-un colţ de bibliotecă, o carte îşi păstrează cu încăpăţânare caracterul şi filosofia. În definitiv, citită sau nu, acceptând-o sau refuzând-o, noi putem schimba o carte doar prin atitudinea noastră în privinţa ei şi nimic mai mult.

(Yukio Mishima - Calea samuraiului astăzi, Prolog)