Tag Archives: Yukio Mishima

[...] Astăzi când până şi medicamentele amare sunt învelite în zahăr, oamenii acceptă doar ce este bun la gust şi uşor de mestecat.

(Yukio Mishima - Calea samuraiului astăzi, Cele 48 de principii vitale)

Faptul că suntem în viaţă poate însemna că deja am fost aleşi pentru un anumit scop, iar dacă nu noi am ales să ne trăim viaţa, atunci poate că în definitiv nu suntem liberi să murim. [...] ...continue reading

Este normal pentru orice om să ajungă demoralizat şi obosit, iar samuraii nu fac excepţie. Cu toate acestea, moralitatea îţi cere să faci imposibilul, iar etica samurailor este ştiinţa politică a inimii concepută pentru a controla asemenea descurajări şi oboseli, astfel încât să nu fie observate de alţii. ...continue reading

Orice sfat e pe gratis. Putem fi zgârciţi în a împrumuta o sută de yeni, dar când e vorba de a da sfaturi o facem mai iute ca atunci când trebuie să dăm cuiva apă. Sfaturile nu sunt însă aproape niciodată lianţi sociali - de opt sau nouă ori din zece un sfat îi face pe oameni să se piardă cu firea, le scade moralul şi le trezeşte resentimente.

(Yukio Mishima - Calea samuraiului astăzi, Hagakure a mea)

[...] Dragostea adevărată îşi atinge cea mai înaltă şi mai nobilă abia când îi duci secretul în mormânt. Arta dragostei romantice aşa cum aceasta e practicată în America presupune declararea dragostei, curtarea intensă şi prinderea prăzii. Energia generată de dragoste nu e lăsată să crească în interior, ci e constant răspândită în afară. În mod paradoxal însă, puterea dragostei se risipeşte încă din momentul în care ea e transmisă. Tinerii de azi sunt binecuvântaţi cu oportunităţi de aventuri amoroase şi sexuale la care generaţiile anterioare nici nu visau. Dar, în acelaşi timp, ceea ce pândeşte în inima tinerilor de azi e tocmai sfârşitul dragostei romantice. Când dragostea romantică născută din inimă porneşte pe o cale prestabilită şi repetă iar şi iar procesul obţinerii scopului său şi, în aceeaşi clipă, al nimicirii ei, atunci neputinţa de a iubi şi moartea pasiunii (fenomen specific vieţii moderne) nu sunt departe.

(Yukio Mishima - Calea samuraiului astăzi, Hagakure a mea)

Astăzi, jucătorii de baseball și vedetele de televiziune sunt adulate. Cei care se specializează în îndeletniciri care vor fascina o audiență au tendința de să își abandoneze existența de personalități umane depline și să fie reduși la statutul de păpuși îndemânatice. Această tendință reflectă idealurile timpului nostru. În acest sens nu există nicio diferență între executanți și tehnicieni.

Prezentul e epoca tehnocrației (sub conducerea tehnicienilor) sau, mai bine spus, e epoca artiștilor executanți. Cineva care excelează într-o artă poate câștiga aplauzele entuziaste ale societății prin mijlocirea acelei arte. În același timp, asemenea oameni își coboară idealurile, țintind exclusiv către o aparență cât mai arătoasă și mai importantă cu putință. Ei uită idealurile unei ființe umane depline, iar cea mai mare ambiție a lor este să se reducă la o simplă rotiță, la o singură funcție.

(Yukio Mishima - Calea samuraiului astăzi, Hagakure a mea)

Prietenii şi cărţile sunt tovarăşi spirituali ai tinereţii. În carne şi oase, prietenii se schimbă mereu, iar entuziasmele dintr-o anumită parte a vieţii pălesc odată cu trecerea timpului, făcând loc altor entuziasme împărtăşite cu prieteni noi. Într-un fel, acelaşi lucru e valabil şi pentru cărţi. Cu siguranţă, există şi momente când o carte care ne inspirase în copilărie, recitită după mulţi ani, îşi pierde atracţia vie şi ne apare ca un simplu cadavru al cărţii pe care ne-o amintim. Însă cea mai mare diferenţă dintre prieteni şi cărţi este aceea că în timp ce prietenii se schimbă, cărţile rămân la fel. Adunând praful, neglijată într-un colţ de bibliotecă, o carte îşi păstrează cu încăpăţânare caracterul şi filosofia. În definitiv, citită sau nu, acceptând-o sau refuzând-o, noi putem schimba o carte doar prin atitudinea noastră în privinţa ei şi nimic mai mult.

(Yukio Mishima - Calea samuraiului astăzi, Prolog)