calator

Un nod gordian nu se desface. Se taie. Asta am înţeles eu mai zilele trecute şi m-am simţit eliberată. Se taie pur şi simplu. Când devine prea complicat şi îţi consumă mai multă energie decât merită. Când devine o obişnuinţă. Şi abia atunci vezi că viaţa înseamnă mai mult, că erai blocat şi nu concepeai un altceva.

Read the rest of “Punct” »

În fiecare zi am ocazia să îmi aduc aminte că trăim într-o lume pe dos, în una aproape apocaliptică în care vedem că se poate orice, că graniţele normalului şi bunului simţ sunt sărite fără fasoane şi pudibonderii. Pe faţă. Cinic. Deşănţat.

Deunăzi le explicam copiilor “mei” de a IX-a ce înseamnă cuvântul integru. Foarte spontan, unul dintre elevi a spus: “Păi nu există doamnă aşa ceva!” (oameni integri adică). Nu te pune pe gânduri o astfel de replică?

Read the rest of “Nu mai am cuvinte” »

Prima dată am auzit bancul acesta în liceu de la profesorul de franceză, dar l-am uitat între timp. M-am bucurat să îl redescopăr într-un mail:

Read the rest of “5 evrei” »

De obicei când mi se întâmplă să dau cu fundul de pământ, la propriu, mă cuprinde fie anxietatea, fie depresia.

Trânta straşnică de vineri a avut exact efectul contrar: nu încercaţi să urcaţi cu bicicleta în viteză borduri înalte dintr-un unghi foarte strâns, după ce aţi mers paralel cu ele ceva timp. Eu am încercat şi, înainte să apuc să clipesc sau să îmi dau seama ce se întâmplă, m-am trezit catapultată pe trotuar, în fund, cu mâna dreaptă “ţăndări”. Bicicleta a rămas cuminte cu roţile în stradă.

Read the rest of “Multumesc!” »

O conversaţie recentă cu cea mai bună prietenă a mea din liceu sau, mai corect spus, una dintre cele mai bune, despre reeditarea întâlnirii de anul trecut a clasei noastre, m-a ispitit să mă întorc în trecut. Şi am început să scriu despre copilăria-adolescenţa mea. (Încă sunt de părere că nu poate avea cine ştie ce interes pentru alţii aşa că nu am postat nimic aici).

De fapt, cât trăim efectiv în prezent? Concentrat şi intens? Cât din prezentul nostru nu este amanetat pentru că visăm la un ipotetic viitor? Sau nu este abandonat pentru că ne refugiem în trecut?

Read the rest of “Magicul Azi” »

Am avut o perioadă în adolescenţă în care învăţam zilnic sau, când era mai mare, una la două zile, o poezie. Probabil sub influenţa jurnalului lui Steinhardt.

Acum câteva săptămâni mi-au răsărit în minte, aşa, pe nepusă masă, nişte versuri admirabile, al căror autor îl uitasem. Pentru că nu-mi dădeau pace, am scotocit prin memorie şi prin rafturi şi le-am regăsit. Dar într-o altă carte şi altă traducere care nu îmi mai transmitea fiorul de atunci. Am găsit chiar două traduceri cuminţi, chiar pleoştite, pe care vă las să le apreciaţi singuri:

Read the rest of “Exercitiu de traducere…” »

Nu ştiu de ce avem nevoie de data de 1 mai ca să mergem undeva, dar se întâmplă că ne înrolăm milităreşte, ne aşternem cuminţi pe nişte tra(n)see dictate de alţii, de modă, de val… chiar şi când nu avem acea extra-zi liberă. Şi nici nu ne dăm seama ce docili şi conformişti suntem.

Nu vreau să sune critic. Sunt simple observaţii pe marginea unei realităţi din care nu mă exclud. Şi eu am mers cu trenul spre mare stând într-un picior pe culoar, am îngheţat într-un hotel încălzindu-mă cu foehnul şi bombănind la gândul că aş avea o plapumă caldă şi prietenoasă la mama acasă, la doar câţiva km. Sunt experienţe care trebuie încercate. Pentru mine 1 dată a fost suficient. Dar cât de liberi suntem, care este linia ce desparte liberul arbitru de instinctul de turmă?

Read the rest of “1 mai” »

Aşteptam de mult povestea asta pe care am auzit-o de la o colegă. În sfârşit am primit-o. Sunt convinsă că vă va plăcea.

Doi copilași vorbeau în burta mamei unul cu celălalt.
– Tu crezi în viața de după naștere?

Read the rest of “Viața de după…” »

O prietenă mă întreba zilele trecute ce mai fac. I-am răspuns “binişor” după o serioasă cumpănire a răspunsului şi ea m-a întrebat de ce numai binişor. Iar mi-am cumpănit bine răspunsul, pentru că nu voiam să intru în detalii sordide şi i-am spus: “Pentru că viaţa ar fi ciudată dacă ar fi perfectă, nu?”.

Până şi soarele are pete! Iar cei care au plante de apartament ştiu că trebuie să le taie din când în când pentru a le da posibilitatea să se dezvolte frumos sau să înflorească.

Read the rest of “Binisor…” »

Am citit pe blogul lui Carmen că azi este ziua Pământului. Iubesc Pământul acesta ale cărui efemere prelungiri suntem până când ne resorbim, ne topim din nou în el. Iubesc această mare planetă care ne este mamă şi cămin, care ne-a suportat cu atâta stoicism, până când s-a îmbolnăvit şi a început să tuşească, să strănute, să scuipe flăcări şi nori de cenuşă, să aibă febră sau friguri.

Read the rest of “Ziua Pământului” »