The Postman
September 1st, 2007 at 5:07pm |
Vineri seara a fost acest minunat film la ProCinema. O lectie de umanitate – o omenire care este obligata sa se intoarca la baze (ce faci atunci cand ti se cam ia tot confortul tehnologic de care ai fost dependent!), un film despre puterea sperantei si mai ales despre ce pot tinerii sa faca atunci cand li se arata un scop nobil. De cat de putin este nevoie ca sa te dezmortesti si sa lupti pentru libertate, fiind gata chiar sa iti dai viata – de un firicel de speranta, de o iluzie, de un ideal.
Imi place mai ales ideea ca natura umana este idealista si generoasa.
Posted in Calatoria mea, Gandiri si imagini
it`s just a movie.
Postman este o alta interpretare pentru Superman, Batman sau alt man cu puteri deosebite, pe care`l intalnim doar in mintile noastre ca pattern pentru un model teoretic.
Nu sunt de acord ca acest film este “o alta interpretare pentru Superman, Batman sau alt man cu puteri deosebite”. Este un film care arata ca trebuie sa ai curaj pentru a face mai mult decat sa supravietuiesti. Este vorba despre evolutia psihologica a unui om pe care nu il interesa decat sa aiba ce sa manance si sa aiba unde sa se adaposteasca. Cum a pornit omul asta sa fie postas? A inceput prin a se distra citind si arzand niste scrisori, in timp ce bea niste whisky gasit intr-o masina a postei. Cum a intrat in primul oras ca sa aiba ce sa manance? Zicand ca este postas, desi nici prin gand nu i-a trecut ce impact ar avea o asemenea afirmatie in orasul in care a intrat. Si chiar si asa, el s-ar fi multumit sa ramana un om normal care sa nu fie deranjat de nimeni, isi gasise o femeie, o casa unde sa doarma, un paradis (pana cand femeia i-a aratat ca trebuie sa faca mai multe decat sa se lasa prada lenevirii).
Si nu este vorba despre un om. Este vorba despre sustinerea unor valori, indiferent de oamenii care le sustin. Atunci cand Ford Lincoln Mercury trebuia sa fie executat, alaturi de el a fost un alt postas, un postas despre care Ford nu stia nimic si pe care nu echipa acestuia l-a pregatit. Asta ne arata ca in film este vorba despre sustinerea unor idei nobile. Numele postasilor nu conteaza (ei sunt doar numere: “Postasul numarul 22”, “Postasul numarul 7”), distantele dintre postasi nu conteaza nici ele (faptul ca Ford nu stia cine este postasul de langa el ne arata ca Ideile, cu “I” mare, sunt universale, indiferente la distante). Postasii sunt doar niste anonimi, valoarea pe care o apara este universala si mult mai importanta decat oamenii care o apara sau se bucura de ea.
La doua zile dupa ce am vazut filmul, ma intreb: “Cum il cheama pe postas?”. Calatorul mi-a amintit ca insusi postasul spunea ca numele lui nu conteaza. Exact asta este ideea. Nu este Superman, nu este Batman, este postasul… sau mai bine spus, Ideea de Postas. Nu spune nicaieri ca in film este vorba despre personajul interpretat de Kevin Costner. Uitati-va la film. Personajul lui Kevin Costner nici nu are un nume; ba i se spune Shakespeare, ba actorul, ba comedianul…