Calea de mijloc…
O tanara mi-a adresat pe blog o intrebare si i-am promis ca ii voi da un raspuns… Nu prea sunt in forma, dar, daca am promis, o sa incerc.
De fapt, acum, citind eu cu multa atentie intrebarea, ma gandesc ca s-ar putea sa nu o fi inteles asa cum a vrut autoarea ei: “de ce profesorii prefera sa treaca anul scolar un elev care abia scrie si citeste silabisit, autorul unor fapte ca cele mai sus mentionate de dumneavoastra, dar care vine regulat la scoala in locul unui elev care are reale probleme de o natura sau de alta, si care poate, e prea doborat psihic ca sa mai poata face fata lumii in general?”. Pentru ca elevul acela slab ma gandeam eu ca e si cuminte si nu asta reiese din intrebare.
In fine, intrebarea a venit intr-o perioada in care si eu am meditat mult pe tema exigentei/indulgentei mele si a modului in care poate ca ii afecteaza pe unii.
Intr-adevar, nu este foarte corect ca cei care nu merita nota 5, dar vin zi de zi la scoala si stau in banca lor linistiti, scriind constiincios, sa treaca clasa… Dupa cum nu e corect nici ca toti cei care nu stiu nici sa scrie sau sa lege doua fraze cu cap si coada sa aiba diploma de licentiati… Ma uit la elevii mei de a XII-a. Cei mai multi nu s-au apucat inca sa invete pentru bac, motivand ca mai au timp!! Toti au deja in plan sa dea la macar o facultate, facandu-si socoteli cum sa “se descurce” la bac, cum sa ia note de trecere… Si nu se simt prost deloc la ideea ca ar lua bacul copiind, se simt in schimb foarte prost la gandul ca examenul ar putea fi corect.
In toata experienta mea de profesor, nu am avut multi elevi care chiar sa nu fie in stare sa ia 5-ul si care sa se potrivesca tiparului descris. In afara clasei de seral despre care am scris pe blog si unde situatia era in intregime deplorabila, am mai avut doar 3 astfel de cazuri, individuale. O fata care nu putea si pace, un baiat care avea probleme medicale si, acum, un autist…
Poate nu e corect, dar nu pot sa pic astfel de oameni. Nu ma pot impiedica sa nu ma gandesc ca viata lor e oricum o tragedie. Ma revolt uneori, ma gandesc cum de au ajuns ei la liceu, de ce nu au luat altii masuri cand mai era timp, desi… poate ca si acei “alti” profesori or fi gandit la fel: cum sa il pici pe cel care nu poate, nu ca nu vrea, sa ia 5?
Si aud ca, mai nou, au hotarat niste minti luminate sa desfiinteze scolile pentru copiii cu probleme speciale, ca ei vor fi integrati printre ceilalti copii.
Cu cei care pot, dar nu vor, e altceva. Scopul meu este sa ii conving sa invete, iar daca nu reusesc cu vorba buna, se poate si altfel…
Va urma
Totusi trebuie sa ne gandim ca nu este vorba despre un liceu teoretic de prestigiu, ci este ,mai nou acum, un liceu de ecologisti asa ca sa arunc o pastiluta de haz in tot postul asta.
*off topic :
De curand am trecut prin fostul meu liceu plin de entuziasm si oarecum emotionat pentru a-mi ridica mult controversata diploma de bacalaureat. Spre dezamagirea mea am fost primit mai ostil ca la Auschwitz atat in secretariat cat si in cancelaria fostilor mei profesori, si cred ca urmatoarea data cand o sa mai trec in acea locatie o sa fie atunci cand o sa ma prinda eclipsa in Amsterdam.
Cu bine Calatorule 🙂 Ai fost o profa de nota 10.
pentru inceput, cele 2 ipostaze nu se exclud una pe alta. luate separat, au explicatii pro si contra.
in ceea ce ma priveste, trec orice elev care vine constiincios la ora daca nu deranjeaza. scoala nu te invata doar teorie, iti modeleaza si caracterul. unul care intelege ca trebuie sa se integreze in sistem este cu un pas inaintea celui care prefera sa taie frunze la caini. fara sa fiu rautacios, consider ca un elev atins de grave probleme nescolit nu va fi la fel de util societatii pe cat unul limitat dar constiincios. ei trebuie ajutati, dar nu pur si simplu trecuti permanent pentru ca au fost victimele unei situatii critice.
faptul ca vii la scoala nu te ajuta doar sa umpli niste caiete cu text ci te pregateste pentru viata pe multe alte planuri, pe care le constati mai usor cand termini de-a binelea si vezi ca ceva lipseste.
De multe ori parintii sunt cei care nu accepta sa duca copiii la o scoala speciala. Nu vor sa accepete ca nu au un copil “perfect”, sau macar unul “standard”. Sau se tem ca ii vor face mai mult rau si cred ca la o scoala obisnuita ve deveni vrand-nevrand un copil ca oricare. Asta e o discutie lunga.
E greu sa decizi daca problemele sunt un real obstacol sau un pretext. Mi s-a mai intamplat si asa.
Dar un elev care vine fregvent la scoala care stie cat de cat materia dar este un piculetz mai neastamparat…de ce are 2 in teza?
Legat de ultimul comentariu: egzact! de che? 🙂
Am lipsit si eu 2 zile din blogosfera si ma trezesc cu atatea comentarii. Ultimul m-a facut sa rad in hohote. Multumesc, Irina, mi-ai citit gandurile. 🙂
🙂 Ma bucur.
In primul rand, permiteti-mi sa va multumesc pentru raspuns.
In al doilea rand, ca sa ma fac inteleasa, nu m-am referit la dumneavoastra, exemplele pe care le-ati expus vorbind de la sine. Am presupus ca avand astfel de colegi si stand in cancelarie alaturi de ei veti stii raspunsul, sau macar veti presupune motivele lor.
In postul anterior nu ma referam la elevii care stau constiincios in banca si nu exceleaza la invatatura, ci la cei cu adevarat analfabeti si Dumnezeu stie ca si eu am avut astfel de colegi pe care i-am vazut trecand, de obicei la sfarsit de semestru ba cu cate o milogeala dezarticulata, ba cu cate un pachet de cafea, dar nu erau in stare sa puna o cratima la locul ei, ca sa nu mai zic de cunostintele ce ar fi trebuit sa le aiba. Nu mica mi-a fost mirarea, revazandu-i peste ani la volanul unor bolide cu impresia ca lumea e la picioarele lor doar pentru ca au niste hartii in buzunare.
Asa cum si dumneavoastra ati obervat, toata lumea se gandeste cum sa copieze la Bac, nu cum sa invete pentru el. Poate societatea in care traim a luat-o razna si nu mai sta in putinta profesorilor sa indrepte niste caractere.
Am cutezat sa va adresez aceasta intrebare pentru ca, nu stiu de ce, imi aduceti aminte de profesorii mei din generala care se implicau total in ceea ce faceau, aratandu-le elevilor ca nu e chiar atat de greu sa citesti o carte, iar eu stiu ca genul asta de oameni raspund tuturor intrebarilor, fara aerele de superioritate de care m-am lovit de atatea ori. Ceea ce ati si facut si tin sa va multumesc inca o data.