Puterea obisnuintei
Continuam in virtutea inertiei modelele cunoscute, tiparele legitimate prin vechimea lor.
Ne grabim sa ne cumparam ultimele softuri, cele mai avansate dispozitive tehnice, cafetiere care ne asteapta dimineata cu cafeaua aburinda sa ne dam jos din pat, masini de spalat cu programare electronica, telefoane Smart si multe altele, dar nu ne innoim optica, nu ne stergem de praf obiceiurile, nu bagam de seama cat de invechite si deja “primitive” ne sunt mentalitatile. Nu avem timp pentru asa ceva, nu ne trece prin cap sau nu avem interes. Depinde de la caz la caz.
Imbratisam cu entuziasm orice inventie tehnica noua, dar suntem atat de reticenti cand vine vorba de a ne schimba felul de a fi. Ceva devine dintr-o data putred, ceva miroase, hmmm… p-u-t-e. Catalogam drept excentric, extravagant sau, cu superioara indulgenta, curajos tot ce iese din tiparele cunoscute.
Nu spun ca obisnuinta nu este buna si ca trebuie schimbat totul sau facut totul altfel. Exista legi ale firii la care suntem cu totii supusi, exista legi ale oamenilor care s-au dovedit in timp foarte sanatoase. Nu! Eu ma refer la ne-simtita, ne-banuita anchilozare. Ce facem cu ea?
Seamana zilele noastre unele cu altele ca picaturile de apa? Sau ne trezim in fiecare dimineata spunandu-ne: Azi e o noua zi, o zi in care am sansa sa fiu mai bun. Sa nu o ratez!
Ne-am tradat visurile din adolescenta? Acelea care incepeau cu: eu nu voi fi asa…, eu nu voi trai asa (ca un robot corporatist, ca un pion, ca un servitor in jungla capitalista), eu nu voi face greseala asta… eu voi fi… eu voi trai…
Uneori din inertie, alteori din incapatanare si vanitate. E asa pentru ca asa zic eu, iar eu am intotdeauna dreptate. Unii sunt atat de rigizi incat s-ar sfarama daca ar incerca putina flexibilitate. Nu mai spun daca ar recunoaste (chiar si fata de ei insisi) ca au gresit. Si se mai si mandresc pe fata cu incapatanarea lor, de parca ar fi un semn de superioritate… Am eu o pata pe cineva, e evident, nu? 🙂
:)) se vede, printre randuri… Dar nu merita, tot ei au de suferit.
lucrez 8 ore in birou.
vin la birou cu bicicleta, plec de la birou cu bicicleta.
azi de la birou plec cu bicicleta direct la mare.
mi-ar placea sa-mi devina rutina acest obicei. 😀
Deci asta tot anuntai tu la status. Dar v-ati luat masuri? aveti loc de popas? Ca nu faceti drumul intr-o singura zi…
In post ma refeream mai mult la rutina mentala si emotionala.
Niciodata nu are de suferit doar cel care are respectiva deficienta de comportament. Din pacate…