Amantii din Bizant – II

Cate ceva din substanta filosofica a romanului:

Lucrurile acestea se intampla in special in vremuri confuze si de delasare, cand credinta slabeste si nu mai raman decat aparentele. Cu cat se distreaza mai mult un om, cu atat mai greu ii este sa gaseasca placerea; in acest domeniu, imaginatia umana are limite, trebuie sa se multumeasca cu lumea amar limitata a simturilor. Omul care nu cauta nimic altceva in afara de satisfactia lui ramane pentru eternitate arid de dorinta. Tu ai, intr-adevar, o idee ciudata despre Occident, am continuat eu. Dar, in pestritul Occident, eu am intalnit si sfinti, si bogati care, dupa ce si-au daruit toata averea saracilor, au trait toata viata la manastire, am intalnit nobili care au renuntat la titlurile lor si au devenit cersetori, eruditi care si-au distrus ochii ordonand si glosand manuscrise vechi, principi care au platit averi pentru un anume manuscris mucegait si ros de soareci, astrologi care si-au petrecut toata viata calculand orbitele planetelor si influentele lor asupra destinului oamenilor…

Cand omul va intelege ca are puterea sa aleaga intre adevarul marginit si adevarul lui Dumnezeu, intre temporal si etern, tentatia ii va fi irezistibila… Confuzia, anarhia, vremea eliberarii omului se afla in fata noastra. Vremea Intunericului. Traim zilele de amurg ale crestinatatii, Giovanni Giustiniani! Dupa noi, va cadea noaptea peste Europa. Oricine va fi liber sa aleaga. Ignorantii vor alege. Pana ce se va uita de nemarginire si de etern. Pana ce oamenii vor crede doar in adevarul marginitului si efemerului si vor fi fericiti in acest adevar. Trupul fara suflet, viata fara speranta. O atat de disperata sclavie a umanitatii, incat sclavul insusi nu va sti ca este sclav. Bogatia fara bucurie, somptuozitatea fara fericire. Moartea spiritului…

Perceperea fiintei lui Dumnezeu nu incape in universul marginit al gandirii umane. Dumnezeu exista. Dar esenta lui Dumnezeu, intentiile Lui, mintea omului nu le poate intelege. Extazul este doar trupesc. Oricine il poate dobandi prin post sau prin exercitii spirituale. Si de-ar lumina trupul acesta muritor ca o torta, tot nu ajuta la nimic. Pentru ca omul este incatusat in lanturile timpului marginit si ale locului destinat.
Despre Dumnezeu nu poti spune ce este. Dar nici nu poti spune ce nu este, desi teologia mistica e de alta parere. Cuvintele au limite, sunt imperfecte, la fel si toate celelalte aspecte ce tin de om. Daca il neg pe Dumnezeu, inseamna ca-i accept existenta. Daca il recunosc, inseamna ca il neg. Acesta este golul de care-i plina inima mea.

Doar o fiinta umana sunt si-mi accept existenta. Sunt multumit cu lanturile mele de sclav, cu timpul meu marginit, cu spatiul meu limitat. Cum ar putea un sclav sa posede ceva? Nu mi-am mai dorit nimic. Stiinta mea este limitata, cuvintele pe care le cunosc sunt insuficiente, indoiala mai puternica decat siguranta. Cu toate acestea, am ezitat sa aleg.

Cainii gandesc, elefantii gandesc. Chiar daca nu vorbesc. Daca stii sa asculti, pasarile isi pot face cunoscute gandurile. Cainii ii pot conduce pe orbi. De cele mai multe ori, caii sunt mai intelepti decat stapanii lor. Daca este sa apreciem dupa gandire, nu cred ca oamenii sunt mai buni decat animalele.

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

One Response to “Amantii din Bizant – II”
  1. Irina

    Imi place primul si ultimul citat.