De florile mărului

Flori-de-marSunt unele expresii care nu încetează să mă uimească prin plasticitatea lor. Pe care nu pot să le aud fără să cad pe gânduri şi să nu mă gândesc la substratul filosofic sau la originea lor.

A-i mânca cuiva ficaţii… Nu prea folosesc această expresie, dar, cum ficatul este considerat centrul emoţiilor, întotdeauna am fost uimită de înţelepciunea ei. Potrivit medicinei tradiţionale chineze, ficatul este primul organ afectat de emoţii (cel mai afectat), el constituind primul filtru între acestea şi restul organismului. Tot medicina chineză susţine că cei care suferă de depresie prezintă semne şi simptome ale deficienţei ficatului şi ale meridianului său energetic.

A-ţi omorî timpul. Nici pe aceasta nu o prea folosesc pentru că în general nu îmi place pierderea de timp, şi relaxarea creativă nu poate în nici un caz intra în această categorie. Dar cum timpul este însăşi viaţa noastră, cum timpul şi energia noastră sunt limitate, a le irosi înseamnă a le pierde definitiv şi a pierde şi oportunităţile pe care le-am fi putut avea. Aşa că de fapt nu omorâm timpul, ci ne omorâm pe noi.

A te chinui talentul. Ei, pe asta o mai folosesc, mai ales când mă refer în mod ironic la blog. Şi astăzi probabil că expresia se foloseşte doar aşa, muşcător, peiorativ. Dar, raportată la creatorii de geniu, ea capătă alte valenţe, alte dimensiuni. Este înrudită cu spiritul de sacrificiu, cu setea de perfecţiune… Talentul nu este perceput de multe ori ca un dar, un har, ci ca un blestem, ca o povară, pe care totuşi nu poţi decât să ţi-o asumi şi să o duci până la capăt pentru că ea e raţiunea ta de a fi.

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

2 Responses to “De florile mărului”
  1. David.M.

    Chestia asta imi aduce aminte de un show de stand-up comedy despre diateza reflexiva 😀
    http://www.youtube.com/watch?v=yu71YSu52YI

  2. calatorul

    :)) si eu spun “s-a stricat calculatorul…” si “eu… nu i-am facut nimic” :))

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.