Lucrurile care conteaza
O poveste primita de la Carmen. Chiar daca ati mai auzit-o, nu va va plictisi.
Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri. Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de tenis. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de tenis.
I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin, iar acestia au fost de acord ca era.
Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba, iar acestia au raspuns in cor “pliiin”!
Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.
Dupa ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: “Acum as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra.
Mingile de tenis reprezinta lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sanatate, prieteni si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte. Daca veti incepe cu nisipul, nu veti mai avea unde sa puneti mingile de tenis si pietricelele.
La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, iesi cu sotia in oras la cina, joaca tenis, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv. Ai, in primul rand grija de mingile de tenis, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip!”
Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cani de cafea. Profesorul a zambit:
“Ma bucur ca intrebi asta, ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cani de cafea, impreuna cu un prieten.”
hai nu fii zgarcita! posteaza si morala acestui experiment! 🙂
(povestea e doar pe jumatate…Calatorule, ce s-a intamplat?)
S-a intamplat ca blogul meu are vointa proprie si ma cenzureaza. Ma posteaza partial si trebuie sa lupt ca sa il conving sa imi accepte toate randurile. Ceva l-a deranjat aseara. Poate prea multa scotocire in intimitatea lui. 🙁 Sa vedem cum vor decurge ostilitatile. Oricum, voi fi mai atenta si nu ma va mai prinde cu garda jos, adica voi verifica inainte sa afisez.
Ei, asa da! Povestea e intr-adevar fantastica! Intreg Universul- in doar cateva cuvinte!
Fostele mele colege din liceu, mi-au trimis acest e-mail…Imi este clar ce vor sa-mi spuna: este vremea sa ne intalnim la o cafea! Cu prieteni dragi – oricand cu mare placere!
:)) Frumos ca tineti legatura la asa distante in timp si in spatiu.
o poveste minunata! ma grabesc sa-mi fac ordine in viata…cine sunt pietrele, cine nisipul?! apoi am sa am timp precis si de o cafeluta cu prietenii! 😉
🙂
mdah, carcotas cum ma stiu, as fi aprins un chibrit in borcanul magic, dupa umplerea cu mingi de pingpong, sa vezi cum dispareau in cateva secunde toate lucrurile importante din viata :), apoi as fi explicat: vedeti, acest chibrit este comunismul!
ps: vezi ca ai repetat 3 randuri.