«
»

Aveti o batista?

December 12th, 2009 at 1:49pm |

O parte din discursul Hertei Muller la primirea premiului Nobel pentru literatura. Este fabulos.

Pe-atunci în fabrică, cînd eram o glumă proastă pe trepte, iar batista era biroul meu, am descoperit în lexicon şi frumosul cuvînt de Treppenzins, dobîndă în trepte, ceea ce-nseamnă că rata dobînzii la un împrumut creşte treptat. Ratele crescătoare sînt costuri pentru unul, venituri pentru celălalt. Cînd scriu, pe măsură ce mă adîncesc tot mai mult în text, ele ajung să fie deopotrivă ambele. Cu cît ceea ce scriu mă jefuieşte mai aprig, cu-atît şi arată mai mult lucrurilor trăite ceea ce nu exista pe cînd le trăiai. Asta n-o pot descoperi decît cuvintele, fiindcă n-o ştiau mai înainte. Acolo unde iau prin surprindere lucrurile trăite, le şi oglindesc cel mai bine. Devenind atît de stringente, încît lucrurile trăite trebuie să se cramponeze de ele pentru a nu se dezmembra.

Eu cred că obiectele nu-şi cunosc materialul, că gesturile nu-şi cunosc simţămintele şi nici cuvintele gura ce le rosteşte. Dar pentru a ne asigura de propria noastră existenţă, avem nevoie de obiecte, de gesturi şi cuvinte. Cu cît ne putem lua mai multe cuvinte, cu-atît sîntem mai liberi. Cînd ni se interzice să deschidem gura, căutăm să ne afirmăm prin gesturi, ba chiar şi prin obiecte. Sînt mai greu interpretabile şi cîtva timp nu trezesc suspiciuni. În felul acesta ne şi ajută să preschimbăm înjosirea într-o demnitate ce nu trezeşte suspiciuni un timp.
Cu puţin înainte de emigrarea mea din România, miliţianul satului a venit la noi acasă dis-de-dimineaţă şi-a luat-o cu el pe mama. Ajunseseră deja la poartă, cînd ei i-a venit în minte: Ai o batistă? N-avea. Deşi miliţianul era nerăbdător, s-a reîntors în casă luîndu-şi o batistă. Ajunşi la postul de miliţie, acela a-nceput să spumege de mînie. Cunoştinţele de română ale mamei erau insuficiente ca să-i priceapă zbieretele. Apoi el a ieşit din birou, încuind uşa pe dinafară. Mama a rămas închisă acolo toată ziua. În primele ceasuri a rămas aşezată la masa lui şi-a plîns. După care s-a învîrtit prin cameră încoace şi-ncolo, apucîndu-se să şteargă praful de pe mobilă cu batista udă de lacrimi. Apoi a luat găleata de apă din colţ şi prosopul atîrnat în cuiul de pe perete şi-a frecat podeaua. M-am îngrozit cînd am auzit-o povestindu-mi asta:

– Cum de-ai putut să-i faci ăluia curat în cameră? am întrebat-o. Şi ea mi-a răspuns fără stînjeneală:

– Păi, mi-am căutat de lucru ca să-mi treacă timpul. Şi biroul lui era aşa de murdar! Ce bine că luasem cu mine una din batistele mari bărbăteşti!

Abia acum am priceput: în felul ăsta, înjosindu-se suplimentar însă de bunăvoie, îşi redobîndise demnitatea în arest. Într-un colaj am căutat cuvinte pentru toate astea:

M-am gîndit la roza robustă din inimă

la sufletul nefolositor ca o sită

dar proprietarul m-a-ntrebat:

cine cîştigă-n povestea asta

am spus: scapă pielea întreagă

el a ţipat: pielea nu-i

decît un flec de batist ofensat

cu mintea haihui

Mi-aş dori să pot rosti o propoziţie pentru toţi cei cărora pînă azi, sub felurite dictaturi, li se ia demnitatea zi de zi – fie şi o propoziţie ce conţine cuvîntul batistă. Fie ea şi întrebarea: Aveţi o batistă?

Ar fi oare cu putinţă ca, dintotdeauna, întrebarea despre batistă să fi avut în vedere nu batista, ci acuta singurătate a omului?

Textul integral

Posted in Din sufletele altora, Mari personalitati
RSS 2.0 | Trackback | Comment
Impartasiti calatoria mea

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

2 Responses to “Aveti o batista?”
  1. December 12th, 2009 at 3:47 pm
    CARMEN

    Doamna a Literaturii mondiale nascuta în România.
    Mie personal mi-e foarte greu sa înteleg scrierile Hertei Muller la prima citire…Chiar si la a doua…
    Poezie, metafore, gânduri alambicate si pure, petale de trandafiri si spini, spini ascutiti…am nevoie de timp pentru a-mi traduce (din germana în gernama sau româna în româna)… Ma fascineaza si ma ambitionez sa o înteleg. Romanul pentru care a fost premiata cu Nobel (Atem schaukel) l-am citit cu emotie, impresionata fiind de groaznicele momente descrise aici dar si de gingasia exprimarilor! “Vulpea era de pe atunci vânator” e si mai plin de simboluri si metafore, mi-am luat timp de doua ori! Literatura Hertei M?ler nu este pentru publicul larg, dar rândurile scrise de ea sunt gândite în România. Este totusi un avantaj pentru noi!

  2. December 17th, 2009 at 4:32 pm
    Gina

    Nu mi-a fost usor sa citesc “Animalul inimii’.
    Am citit pe indelete. Cu gandul. Si cu sufletul.
    Ca specie literara n-o pot integra undeva anume. Este o poezie amara in fiecare paragraf. O poezie care atrage. Prin durere. Printr-un fel ciudat de tandrete. Care vine din adancul unui suflet sfasiat.
    Iubirea are gheare. Si frica. Peretii au ochi. Batranii isi uita viata. Pentru ca ea se intoarce in copilarie. Copiii sunt complici, spune autoarea. Ei isi
    primesc sarutul patern, ca un pact scris cu sange de abator. In care sunt atrasi.
    Un cerc al vietii care lupta sa supravietuiasca.
    O carte ca o constiinta.