Despre mine, din nou

Nu imi da pace constiinta si mai ales nu as vrea ca alte persoane sa traga concluzii gresite pe seama posturilor mele. Asa ca am sa incep cu inceputul. In liceu am avut o minunata profesoara de romana, pe care stateam sa o ascult cu rasuflarea taiata uneori. M-a facut sa descopar si sa ma indragostesc de India, sa ii descopar pe Platon si pe Pitagora, sa il iubesc pe Eliade pe care l-am citit atunci cu pasiune. O profesoara care mi-a pus de cateva ori o sacosa cu carti in brate… care ne recomanda carti si cred ca nu numai. Prietena mea din liceu mi-a adus aminte acum cateva saptamani ca ne punea sa vedem si filme, de care eu am uitat complet, din pacate. In fine, daca ar fi sa vorbesc despre un colt al penatilor mei, ea s-ar afla la loc de cinste acolo. Asa a inceput!

In Bucuresti (m-am nascut si am trait, pana m-am stramutat aici, in Constanta) am gasit Noua Acropola. O asociatie culturala, ONG, in care am facut voluntariat in forma cea mai pura si mai autentica timp de 10 ani.

Noua Acropola este in primul rand o scoala de filosofie in maniera clasica. Asa ca am studiat (si chiar am predat unele materii) istoria filosofiei antice, filosofia moralei, simbolism teologic, psihologie, retorica s.a. Desigur ca am invatat enorm in aceasta scoala si ca multe dintre reflectiile mele de pe acest blog i se datoreaza.

Nu numai ca am invatat, dar am si facut multe dupa cum va spuneam in confesiunea mea, am pictat, am jucat in piesele de teatru, am cantat in corul acropolitan, am tradus si am corectat carti si articole, am scris articole si am tinut conferinte, am mers in stagii… Ii – si imi – dedicam in medie minim 20 de ore pe saptamana Acropolei, in saptamanile bune si 40, si au fost ore petrecute cu mult folos, chiar daca acest folos nu se poate masura in plan material. Da, se poate trai asa ceva in Romania si eu am trait si, chiar daca am facut o pauza, pastrez aceeasi amintire frumoasa despre aceasta scoala.

Simteam nevoia sa va spun aceste lucruri, va multumesc ca le-ati “ascultat”.

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

3 Responses to “Despre mine, din nou”
  1. O contabila voluntara

    In sfarsit!! Imi pare bine ca te-am gasit. De foarte mult timp am incercat sa aflu cate ceva despre tine dar nu am reusit. Te-ai ascuns foarte bine.
    Ti-am respectat (atunci ) si iti respect si acum decizia. Tineam insa foarte mult sa-ti spun ca adevaratii prieteni nu te-au uitat. Dovada este chiar acum in fata ta.
    Nu stiu ce destin ne leaga dar, cu toate ca nu stiu ( uf! iar il repet pe acest “nu stiu”) cat pret puneai tu pe prietenia mea, cert este ca, chiar daca tavalugul vietii cotidiene nu imi lasa prea mult timp sa ma gandesc la tine, o face insa … altceva. Din cand in cand (destul de des), nu stiu (iar!!!) cum se face dar imi apari in vis, ceea ce nu se intampla decat foarte rar inainte, cand ne vedeam aproape in fiecare zi. Ma tot intreb: De ce? Ce legaturi profunde vor fi existand intre noi, in planuri mai subtile? Ce semnificatie sa dau acestor repetate viziuni astrale? Esti in impas? Ai nevoie de ajutor? Scrie-mi si daca pot sa fac ceva pentru tine, o voi face din toata inima.
    O contabila voluntara.

  2. O contabila voluntara

    Am facut un comentariu dar nu stiu daca a ajuns la tine. Adevarul este ca nu stiu cum se umbla cu blogurile. Este prima data cand fac asta. Daca l-ai primit (chiar si daca nu l-ai primit) da-mi de stire. Poate ca acesta va ajunge.

  3. calatorul

    L-am primit, dna Georgeta. Va multumesc.
    Si eu ma gandesc la dvs si va visez. Sunt bine.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.