Aristip din Cirene (cca 435-360 i.Hr.)

Discipol al lui Socrate, intemeietor al scolii cirenaice, Aristip este, printre altele, primul filosof care a cerut bani pentru invataturile lui.
Personal, mi se pare cea mai simpatica figura din peisajul filosofiei grecesti. Sper ca veti intelege de ce…

“A fost cel dintai dintre urmasii lui Socrate care lua plata pentru lectii si-i trimitea bani magistrului sau. Odata, trimitandu-i 20 de mine, i-a fost intoarsa indarat suma, intrucat Socrate i-a declarat ca geniul lui protector nu-i ingaduie s-o primeasca.

Stia sa se adapteze dupa loc, timp si om si-si juca rolul potrivit in orice fel de imprejurare. Asa se face ca s-a bucurat mai mult decat oricare altul de bunavointa lui Dionysios (tiran al Siracuzei), deoarece intorcea intotdeauna lucrurile cum era mai bine.
Se bucura de clipa de fata si nu-si da osteneala sa-si procure o placere care nu era prezenta.

Se povesteste ca a poruncit sa i se cumpere o potarniche cu cincizeci de drahme, iar cineva tinandu-l de rau, el puse intrebarea: Tu n-ai fi dat un obol pe ea?, si, dupa raspunsul afirmativ al aceluia, adauga: Pentru mine, cincizeci de drahme nu fac mai mult.

Altadata, Dionysios ii dadu sa aleaga intre trei curtezane; el insa le lua pe toate trei, spunand: Paris a platit scump alegerea uneia din trei. Dar, dupa ce le-a dus pana la poarta, le-a lasat sa plece: asa de mult pastra masura si in alegere, si in respingere, ceea ce l-a facut pe Straton sau, dupa altii, pe Platon, sa-i spuna: Numai tie ti-a fost dat sa poti purta la fel mantaua luxoasa ca si pe cea zdrentuita. Iar cand Dionysios l-a scuipat, el nu-si arata supararea, si spuse celui care-l mustra: Doar si pescarii indura sa fie udati de apa marii spre a putea prinde pesti, iar eu sa nu suport sa fiu spalat de udatura scuipatului pentru a capata o mancare de peste?

Fiind intrebat ce a castigat din filozofie, dadu acest raspuns: Putinta de a ma simti la largul meu cu oricine.

Odata, un altul il intreba ce avantaj au filozofii, iar el il lamuri: Daca n-ar mai fi legi, noi am trai tot ca acum.

La intrebarea lui Dionysios de ce filosofii se duc la casele bogatilor in timp ce acestia nu-i viziteaza pe filosofi, raspunsul lui a fost: Cei dintai stiu de ce au nevoie, iar ceilalti nu. Cand Platon il mustra pentru risipa lui el ii puse intrebarea: il socotesti un om de seama pe Dionysios? si, dupa ce primi raspunsul afirmativ, adauga: Si totusi traieste in mai mare risipa decat mine; asa incat nu exista nimic care sa impiedice pe cineva sa traiasca cum se cuvine si in lux.

A fost intrebat cum se deosebesc cei educati de cei fara educatie: intocmai cum se deosebesc caii dresati de ceilalti – raspunse el. Intr-o zi, pe cand intra in casa unei curtezane, vazand pe unul din tinerii care il insoteau inrosindu-se, ii spuse: Lucru grav nu-i sa intri inauntru, ci sa nu mai poti iesi afara.

Cineva ii aduse o enigma, cerandu-i s-o dezlege: Prostule – ii spuse el – de ce vrei s-o dezlegi, cand si asa ne da destula bataie de cap?

E mai bine – spunea el – sa fii cersetor decat sa fii neinvatat cei dintai au nevoie de bani, ceilalti au nevoie sa fie umanizati.

Intr-o zi. pe cand era insultat, incerca sa fuga; celalalt il urmari, intrebandu-l: De ce fugi?… Pentru ca, dupa cum tu ai dreptul sa spui cuvinte urate, tot asa am si eu dreptul sa nu le ascult.

Raspunzand unuia care zicea ca vede mereu filosofi la usile bogatilor: La fel – ii spuse el – cum medicii stau pe langa bolnavi, dar asta nu inseamna ca vreunul ar dori sa fie bolnav, in loc sa fie medic“.

Va urma…