Scopul evolutiei in viziunea catarilor
Scopul acestei evolutii este eliberarea de povara materiei si mantuirea sufletului. Mantuirea este pentru catari sinonima cu eliberarea sufletului din inchisoarea carnala. In acest sens, moartea nu este o solutie, nu ne elibereaza automat. Catarii credeau in reincarnare. Considerau ca durata unei singure vieti este prea scurta pentru ca sufletul sa se poata purifica si desprinde de atractia materiei. Pentru a se elibera este necesara cunoasterea propriei naturi divine prin asceza, care pregateste si permite eliberarea sufletului si prin cunoasterea salvatoare care are caracter de gnoza. In afara de acestea, mai exista si consolamentumul, singurul act sacramental acceptat de catari, “botezul cu focul spiritului”, trezirea constiintei interioare si inaltarea ei la un nivel superior.
Necesitatea reincarnarii este data de faptul ca omul trebuie sa devina perfect si constient din toate punctele de vedere aici, pe pamant. Acest lucru nu se poate realiza in cursul unei singure vieti, ci sunt necesare mai multe incarnari. Pentru a remedia si ajuta evolutia, Dumnezeu si-a trimis in lume emanatia sa mesager, pe Christos, nu pentru a rascumpara sau pentru a lua asupra lui pacatele oamenilor, ci pentru a trezi sufletele adormite in carne. Catarii au negat ideea unui Christos in carne si oase, dupa cum au respins si aspectul pur istoric al Evangheliilor. Ei au vorbit despre un Christos cosmic ale carui patimiri, crucificare si reinviere sunt simbolice, constituind imaginea drumului pe care trebuie sa-l urmeze fiecare om.
Uite ce citeam despre Pitagora si scoala lui chiar acum:
Pitagoricienii profesau credinta in natura distincta a sufletului fata de acea a trupului. Pitagora credea ca sufletul este pur si nevinovat, dar se afla inchis in trup ca intr-un mormint.
Pitagoreicii au incercat explicatii numerice inclusiv in conceptia despre suflet. Sufletul este definit ca acordul sau armonia dintre diferitelor sale facultati, aceasta armonie fiind la rindul ei exprimabila numeric.
in etica se considera ca exista zece virtuti, in acord cu numarul perfect. Fiecarei virtuti i se asociaza cite un numar.
Cat de mult au fost oamenii preocupati de natura si de perfectionarea constiintei lor, desi nu exista aspecte de utilitate imediata si nici certitudini.
Asa este, alte vremuri… Cu ce lecturi frumoase te indeletnicesti! 🙂
Uite cateva versuri care imi plac foarte mult:
“O, vreau sa joc cum niciodata n-am jucat!
Sa nu se simta Dumnezeu
in mine
un rob in temnita-incatusat.”
Da, frumos. Ale cui sunt?Daca am putea sa ne gandim macar din cand in cand cum se simte scanteia din noi, ar fi altfel
Nu ma lauda pt. lecturi, doar caut pe net, fac un flecustet de pagina web despre Pitagora si teorema lui, ca tema la masterat. E asa de simpla, ca si pisica ar face ceva mai destept, dar sunt superincepatoare la pagini web. Mai precis, e prima. 🙂
Foarte adevarat. Daca ne-am detasa putin si am privi din aceasta perspectiva lucrurile, am fi mai atenti…
Versurile sunt din Blaga, dintr-o poezie pe care am ales-o in clasa a XII-a sa fie moto al clasei din care faceam parte, sa se puna pe acel panou specific, cu fotografiile de clasa, care se aseza in vitrinele librariilor… Nu stiu daca in Bucuresti se practica asta. Motoul era:
“Pamantule, da-mi aripi:
sageata vreau sa fiu sa spintec
nemarginirea,
sa nu mai vad in preajma decat cer,
deasupra cer
si cer sub mine –
si-aprins in valuri de lumina
sa joc
strafulgerat de-avanturi nemaipomenite
ca sa rasufle liber Dumnezeu in mine,
sa nu carteasca :
“Sunt rob in temnita!”
Te admir pentru sargul tau de a invata. Un profesor adevarat. Eu nici nu stiu cu ce se mananca o pagina web, am specialistul acasa si sunt foarte fericita sa ii spun “Fa-mi”. Imi promit acum mie insami ca am sa invat macar ceva de baza pana la sfarsitul anului. Ma ambitionezi! 🙂
Versurile asta imi amintesc de “Pescarusul Jonathan Livingstone”.
Nu, noi nu am avut panou, doar pliante pentru fiecare. Fara versuri: am invatat la “real” 🙂 Eu eram putin mai atipica. Ti-am zis ca in sesiune ma relaxam invatand versuri pe dinafara?
OK, hai sa te vad ce inveti! 😉
By the way, cursul foto pare frumos, amuzant si am primit cadou si un aparat nou, mai destept, nu un compact. Dar ia mult timp si in plus ar trebui sa exersez ca sa ma aleg cu ceva. Si nu am timp! Nu stiu ce mi-a trebuit, “chelului tichie de margaritar”!Dar nu ma las!
Viata asta plina ne poate da noua satisfactii 😉
Cand a citit sotul meu despre cursul tau foto a venit cu ideea sa facem si noi unul; imi pare rau ca nu i-am spus mai din timp sa il fi facut impreuna, asa il mai amanam.