Sufletele…
Locuiesc intr-un cartier de pisici. In putinele momente de ragaz din timpul verii imi placea sa urmaresc mamele cu pui, sa vad prichindeii cu picioarele lor subtirele si nesigure zburatacindu-se, explorand imprejurimile sau harjonindu-se. Le dau de mancare regulat, “vorbesc” cu ele, dar nu am reusit pana acum sa mangai vreuna…
De doua zile s-a oplosit langa intrarea din spate a blocului (cea pe care o folosesc eu de obicei pentru ca da spre gradina, adica spre flori si animalute, dar si pentru ca drumul este mai scurt si mai linistit) un catelus, pui de vreo cateva luni, parasit probabil de un stapan iresponsabil si egoist.
Se inghesuise printre niste pungi cu gunoaie care ii tineau de cald. Cand m-a auzit vorbind cu el, a iesit vesel si impleticit din ascunzatoare, s-a intins prompt sa il mangai, m-a privit cu ochisori umezi si nevinovati, doar-doar l-oi lua si pe el cu mine… I-am dus mancare si i-am facut cunostinta cu sotul meu care vad ca l-a luat in grija. Mananca de parca nu a mancat de zile in sir, repede, inecandu-se, pe nemestecate… Se lasa mangaiat si da din codita lui vioaie.
Chiar ii purtam de grija cu frigul asta si ne gandeam sa il ducem inauntru, langa calorifer, cand am descoperit ca cineva i-a facut o casuta dintr-o cutie de carton, invelita frumos in hartie, cu portita si cu mocheta in interior. Ce mai, este rasfatat!
Am scris acest post pentru cei care iubesc animalele si pentru cei care ar avea nevoie sa le descopere. Iata de pilda un articol despre cat de mult bine ne poate face un astfel de sufletel:
“Iubitorii sau mai bine zis detinatorii de animalute de companie au motive serioase sa se bucure de o viata mai lunga si de mai multa buna dispozitie. Se pare ca simpla prezenta a unui animal de casa si mai ales relatia stapanului cu acesta ii aduce detinatorului multe beneficii in privinta sanatatii fizice si mentale.
Animalul de casa ne intareste sistemul imunitar.
Studiile care releva beneficiile unui animal de companie asupra sanatatii sunt efectuate de mai bine de 20 de ani. In tot acest timp au fost scoase la iveala diferite aspecte ale sanatatii fizice si psihice de care se bucurau stapanii unor animale, mai ales caini sau pisici. Se pare ca influenta animalelor asupra sistemului imunitar este exercitata atat prin stimularea usoara si continua cu microbi obisnuiti cat si prin starea de bine pe care vietatile o creeaza. Este bine cunoscuta scaderea tonusului imunitar la persoanele depresive. De asemenea studii de specialitate au scos la iveala faptul ca cei nascuti in familii unde existau deja animale de companie sunt mai rezistenti la infectii si au risc mai mic de a dezvolta astm.
Animalele ne apara… inima. Animalele de companie, in special cainii, ajuta stapanii sa faca zilnic miscare atunci cand ies cu catelul la plimbare. Insa nu doar acesta este beneficiul pe care necuvantatoarele il aduc asupra sistemului cardio-vascular. S-a demonstrat ca cei care au caini sau pisici nu au hipertensiume, riscul de a face infarct miocardoc este mult mai mic si totodata au colesterolul in limite normale, nedezvoltand ateroscleroza.
Animalele de companie ne determina sa fim mai tandri si mai intelegatori. Cuplurile care detin un animal de companie sunt mai fericite.
Animalele de companie ne scapa de stres…”
Exista cateva adaposturi de caini in Bucuresti sau in comunele limitrofe. Conditiile in care traiesc aceste animalute sunt cumplit de triste… Unul dintre adaposturi este pe bd, Theodor Pallady, nr. 262.
Poate ca o sa sune cam dur, imi cer scuze anticipat. Stiu ca postul asta face apel la latura duioasa a cititorilor, dar nu cred ca trebuie sa vedem animalele doar ca pe niste jucarii de plus care ne fac sa ne simtim mai bine. Si animalele de casa si cele de pe strazi sau din adaposturi au o viata care nu corespunde normalului, si asta din vina noastra. Celor din casa le oferim adapost, rasfat si hrana, dar le-am limitat libertatea si depind in totalitate de noi. Le castram, le privam de tot ce e firesc: sa vaneze, sa se bata, sa hoinareasca, sa aiba pui etc. Cat despre cele de pe strazi, sau chiar din salbaticie, (ca sa nu mai spun de gradini zoologice, pe care le urasc) comportamentul uman fata de ele denota acelasi lucru: lipsa de responsabilitate. Ar trebui sa le vedem ca pe niste “vecini” de planeta, sa cumpanim deciziile pe care le luam pentru ele, pentru ca ele nu pot. Nu ca pe niste sclavi.
Imi tot propun, si poate la anul o s-o si fac, sa ofer putin din timpul meu unui adapost de animale: precis mai au nevoie de o mana de ajutor, la orice treaba ar fi.
Imi cer inca o data scuze pentru tonul patimas, as mai spune multe, e un subiect care ma preocupa.
Nu suna dur, sau mie nu mi se pare. Suna realist si tragic pentru ca asa este. Ai mare dreptate. Si sper ca nu ti-am dat impresia ca le vad ca pe niste jucarii de plus, chiar daca pe cele mici le mai confund…
Asa ar trebui, sa le privim si eu chiar asa le privesc, ca pe “niste vecini de planeta”, care ar trebui sa invete de la noi, pentru care ar trebui sa fim niste modele… Discutabila problema asta intr-adevar cand noi le invatam sa muste, sa fie agresive, sau le aruncam in strada pentru ca ne-am plicitsit de ele. Eu de pilda nu acuz cainii care musca, ma gandesc ca trebuie sa fi suferit ei ceva, trebuie sa ii fi facut ceva sa muste… Nu am sa uit niciodata o intamplare foarte trista. Mergeam pe o strada si am observat ca mai multi caini latrau la toate masinile – pe vremea aceea, adica acum vreo 11 ani, nu asa de multe ca acum – si alergau dupa masini atat cat puteau ei sa alerge… Dupa cateva sute de metri, pe aceeasi strada, am aflat si explicatia comportamentului lor: un caine fusese lovit de o masina si lasat mort in mijlocul strazii…
Acum cativa ani am mai vazut o scena din asta: unul a lovit un catelus si a oprit masina ca sa vada daca si-a sifonat-o, dar la catelus nici nu s-a uitat.
Revin, cand am scris postul m-am gandit la massurile pe care le-am tot primit in ultimele zile despre centrul de plasament de pe Pallady si m-am gandit ca am elevi care ar putea fi interesati sa ia acasa un animalut.
Eu am vazut cainii efectiv plangand un caine omorat. Stateau langa el, il miroseau si-l jeleau. Nimic nu poate fi mai trist.
Da, intentia a fost limpede, cu adapostul, am inteles.