Prejudecăţi? – II
După atâta timp, îmi e destul de greu să continui postul, dar trebuie să las lenea deoparte. Pentru că în mare parte sufăr de lene când nu scriu aici. Restul sunt scuze. Şi mi-am dat seama de asta când am pomenit de obligaţii cu puţin timp în urmă. Inevitabil, conştiinţa m-a întrebat dacă nu cumva am responsabilităţi, nu obligaţii.
[Toţi avem o raţiune practică bună să ne scoată basma curată întotdeauna din orice, nu? Doar unii merg cu sinceritatea mai departe…]
Întorcându-ne la oile noastre, m-a deranjat în ultimul timp în mai multe filme dificultatea cu care bărbaţii iartă infidelitatea partenerei, deşi au greşit la rândul lor şi au fost iertaţi. În Did you hear about the Morgans?, de pildă, cei doi se despărţiseră după adulterul soţului. Cât au fost despărţiţi ea s-a culcat o dată cu altcineva, în fine, mai târziu s-au împăcat, dar el a trecut foarte greu peste asta. De ce? M-am întrebat.
Şi cum văd că povestesc foarte stângaci mă opresc aici cu exemplele.
Dacă ne gândim bine, atitudinea asta diferenţiată datează de foarte multă vreme. Şi cele mai multe societăţi nu au fost foarte drepte cu femeia, tolerând adulterul soţului şi alte multe păcate ale acestuia, dar penalizând prompt greşelile soţiei. Poate pentru că adulterul soţului nu afectează unitatea familiei, pe când adulterul soţiei poate crea breşe serioase în aceasta, introducând în sânul ei moştenirea genetică a altora.
Totuşi! Că este al lui sau al ei, adulterul ar trebui să cântărească la fel de mult şi doar inerţia şi îndelungata practică diferită perpetuează această mentalitate. După cum tot ele transformă în senzaţie cuplurile alcătuite dintr-o ea mai în vârstă şi un el mult mai tânăr. Pentru că scuza cu “perpetuarea optimă a speciei” este valabilă pentru amândoi. De ce nu ar căuta ea un exemplar tânăr, frumos etc. pentru a face copii?
Cum tocmai am început o carte foarte interesantă, Familia în dezordine, presupun că postul ca continua. 🙂
Nu sunt de partea nimanuia, adulterul mi se pare scarbos si inuman. Dar o femeie, o sotie, o mama este altceva. Dar, haideti cu totii sa renuntam la prejudecati, in acest mod nu vor mai exista barbati grosolani si nici tarfe caci astea sunt simple cuvinte si atunci vom fi cu totii mai evoluati! Pun pariu ca in maxim 100 de ani adulterul nici nu va mai fi vazut ca un rau, nici macar ca un capriciu excentric. Iubesc lumea in care traiesc.
Sper ca nu s-a inteles ca as fi adepta unor astfel de practici!
Si sper, draga Radu, ca in 100 de ani adulterul va fi considerat tot o greseala, o slabiciune in care ne ignoram tocmai dimensiunea umana si ne coboram la instincte si… ma opresc ca sa nu jignesc pe cineva.
Nu, nu intelegeti gresit, dar eu sunt sigur ca 100 de ani e mult, putem pune 50-60. Sunt absoulut sigur pentru ca odata ce platforma de mentalitate se schimba (oamenii mor) dar nimic nu este transmis, atunci prostii cae traiesc vor adopta ceea ce li se serveste si le face placere ca niste animale ce sunt. Atunci da, atunci astea se vor transmite si aici vreau sa ajung : se vor transmite mult mai repede prin gandirea, purtarea, toate aspectele mamei, care fie ca vrem sau nu sa recunoastem, este primul obiect de natura sexuala al copilului, baiat sau fata, de aceea in primele lui caramizi ale inconstientului va ramane ca model si va cauta mereu ceva asemanator, cel putin in cazul baietilor. Si este cam normal ca fetele sa se adapteze dupa preferintele baietilor. Iar constiinta le va permite orice pentru ca ea nu va mai percepe contravenienta, exact ca o infractiune legalizata. Iar asta se intampla acum, nu peste n ani.
Ps. Imi pare foarte rau daca v-am jignit. Dar am sa fiu sincer : in “prejudecati 1” spuneati ca el cand a venit la ea acasa a vazut ca are o familie cat se poate de normala, iar eu m-am gandit ca acea familie este orice dar nu normala, este o minciuna. Atunci am avut impresia ca nu observati gravitatea faptului. Nu m-am gandit, Doamne fereste ca ati adepta asa ceva. Pe langa acest fapt s-a ma adaugat verva mea, caci lucrul asta ma dezguta mai mult decat orice pe lume, tocmai pentru faptul ca multi nu vad exact in ce consta raul. Poate ca am prejudecati, dar ma simt mandru de ele daca le am si nu pot sa schimb modul in care sunt. vai, cat am vorbit! :))