Ziua Pământului
Am citit pe blogul lui Carmen că azi este ziua Pământului. Iubesc Pământul acesta ale cărui efemere prelungiri suntem până când ne resorbim, ne topim din nou în el. Iubesc această mare planetă care ne este mamă şi cămin, care ne-a suportat cu atâta stoicism, până când s-a îmbolnăvit şi a început să tuşească, să strănute, să scuipe flăcări şi nori de cenuşă, să aibă febră sau friguri.
O iubesc cu tandreţe, dar cu destulă comoditate încă. Adică încerc să nu îi risipesc nici una dintre resursele care îmi sunt la îndemână, reciclez hârtia, nu mai arunc uleiul la chiuvetă, ci îl pun în diferite recipiente, dar îmi fac griji că va ajunge tot în pământ pentru că la noi cam aşa se procedează… Am organizat chiar două acţiuni de reciclare a hârtiei la şcoală, ca să nu mai spun că vorbesc de câte ori am un pretext copiilor sau colegilor despre responsabilitatea faţă de mediu. Şi nu de puţine ori am fost întâmpinată cu arogantă superioritate. Aşa să fie.
Comoditate pentru că sunt ani de când nu am mai participat la vreo acţiune de voluntariat ecologic, comoditate pentru că nu am plantat niciodată un copac. Dar nu e timpul pierdut.
Iubesc Pământul şi îi sunt recunoscătoare pentru exemplul pe care ni-l dă, pentru frumuseţea, diversitatea şi armonia sa, pentru generozitatea şi toleranţa sa. Şi îi mulţumesc în fiecare zi.
Multumim pamântului ca ne tolereaza! Multumim pamântului ca ne hraneste! Multumim pamântului pentru minunile pe care ni le ofera!
;;)