Multumesc!

De obicei când mi se întâmplă să dau cu fundul de pământ, la propriu, mă cuprinde fie anxietatea, fie depresia.

Trânta straşnică de vineri a avut exact efectul contrar: nu încercaţi să urcaţi cu bicicleta în viteză borduri înalte dintr-un unghi foarte strâns, după ce aţi mers paralel cu ele ceva timp. Eu am încercat şi, înainte să apuc să clipesc sau să îmi dau seama ce se întâmplă, m-am trezit catapultată pe trotuar, în fund, cu mâna dreaptă “ţăndări”. Bicicleta a rămas cuminte cu roţile în stradă. Eu mi-am blagoslovit pantalonii lungi şi, ignorând mulţimea de gură-cască din staţia de tramvai de lângă, mi-am zis după un scurt inventar că se putea şi mai rău. Dar tot am vrut să lăsăm naibii plimbarea şi să ne întoarcem acasă.

La sfârşitul aventurii m-am bucurat că soţul meu nu a ascultat de mine. Ar fi fost un eşec total: eu stâlcită, cu pantalonii prăfuiţi, mormâind că am buba şi mă ustură, stând în pat şi văitându-mă. Aşa, m-am spălat cum am putut şi am plecat mai departe, spre Herăstrău.

Într-un fel, colecţia de vânătăi şi julitura de la mână m-au făcut să fiu mai prezentă, să îmi dau seama că totul este atât de fragil, că unele nenorociri nu au nevoie de prea mult timp ca să se întâmple şi că trebuie să mă bucur, efectiv să mă bucur, de ce am, de ce avem. Trec zilnic la metrou pe lângă o reclamă la ciocolată care întreabă răsunător: “Tu cui i-ai mulţumi astăzi?”. Şi întotdeauna zâmbesc şi mă gândesc că o zi în care nu ai un motiv să mulţumeşti sau să ţi se mulţumească este aridă şi inutilă.

Vineri am mulţumit trântei mele cu realitatea. M-a smuls din starea mea posacă şi mi-a pus sub nas bucuriile simple şi dulci, dulci, aflate la îndemână.

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

3 Responses to “Multumesc!”
  1. irina

    Esti OK dupa cazatura, da?


  2. Draga de tine! îmi pare rau ca ai buba! Puteai sa te trezesti si altfel, nu crezi?! data viitoare încearca o alta varianta ;)) te pup

  3. calatorul

    @ Irina: Sunt, multumesc! 🙂
    @ Carmen: Tocmai. Am ajuns acasa si i-am spus sotului meu ca neaparat trebuie sa mergem la o plimbare cu bicicleta ca sa ma dezintoxic de tot negativismul din cancelarie, care mai nou s-a transformat intr-un cuib de cucuvele. Eram pe cale de a ma inveseli cand am cazut, asta doar a grabit procesul.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.