Musatisme

Dragostea… Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.
Femeile nu înşeală, compară.
Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.
De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?
O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.
Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.
E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.
Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.
Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.
Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.
Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.
Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.
Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.
Amintirile unora se numesc remuşcări.
Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.
Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.
N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.
Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.
Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.
Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.
Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.
Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?
Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .
Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.
În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.
Meridianele: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.
Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.
Noaptea, viteza gândului circulă în “ani-întuneric”.
Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează să fie porc. Devine “exponat”.
Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.
Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.