Binisor…
O prietenă mă întreba zilele trecute ce mai fac. I-am răspuns “binişor” după o serioasă cumpănire a răspunsului şi ea m-a întrebat de ce numai binişor. Iar mi-am cumpănit bine răspunsul, pentru că nu voiam să intru în detalii sordide şi i-am spus: “Pentru că viaţa ar fi ciudată dacă ar fi perfectă, nu?”.
Până şi soarele are pete! Iar cei care au plante de apartament ştiu că trebuie să le taie din când în când pentru a le da posibilitatea să se dezvolte frumos sau să înflorească.
Şi aşa este. Viaţa nu este numai roz sau numai neagră decât pentru scurte şi privilegiate sau blestemate momente. În rest, combină cu măiestrie dozele ca să nu ne plictisim, ca să nu ne culcăm pe-o ureche, ca să mergem mai departe. Dacă am fi numai fericiţi, am ajunge să fim suficienţi, oricum nu am mai aprecia ce avem. Dacă am fi numai nefericiţi, ne-am sinucide sau am căuta o scăpare, fie şi în inventarea unei alte realităţi ca în Shutter Island. Dar câţi se pot afla la extremele infinitei palete a vieţii?
Cel mai bine este să nu dramatizăm, să nu ne supradimensionăm problemele şi nici să nu le negăm. Să le privim realist. Să le înfruntăm. Nu toate sunt necesare, dar din toate avem ce învăţa.
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=g0BhwCk0y3A&feature=related]
Scuze: In aceste zile agitate unele comentarii au nimerit la Spam si le-am descoperit abia azi. Scuze pentru absenta de reactie/raspuns. 🙂