Viața de după…
Aşteptam de mult povestea asta pe care am auzit-o de la o colegă. În sfârşit am primit-o. Sunt convinsă că vă va plăcea.
Doi copilași vorbeau în burta mamei unul cu celălalt.
– Tu crezi în viața de după naștere?
– Desigur! După naștere trebuie să urmeze ceva… Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.
– Ce prostie! După naștere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate?
– Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură…
– Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical! Însă ia să îţi spun eu ceva: putem exclude viaţa de după naștere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
– Ba da, ba da, cu siguranță va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obișnuit noi aici.
– Păi de acolo nu s-a întors nimeni. O dată cu nașterea, viața se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund.
– Eu nu ştiu exact cum va fi dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.
– Pe mama? Tu crezi în mamă? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?
– Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.
– Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, aşa că e evident că nu există!
– Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângâie lumea din jurul nostru. Ştii, eu cred că viața adevărată ne așteaptă abia de acum încolo!
Buna metafora. Eu cred ca dupa moarte nu urmeaza altceva decat iar viata.
Un articol minunat, înduiosator, plin de filozofie…Excelent!