Punct
Un nod gordian nu se desface. Se taie. Asta am înţeles eu mai zilele trecute şi m-am simţit eliberată. Se taie pur şi simplu. Când devine prea complicat şi îţi consumă mai multă energie decât merită. Când devine o obişnuinţă. Şi abia atunci vezi că viaţa înseamnă mai mult, că erai blocat şi nu concepeai un altceva.
Am fost un călător şi voi fi întotdeauna. Blogul acesta născut dintr-o suflare mă reprezintă într-adevăr. Dar după ce l-am închis am înţeles că pot fi mai mult, că în această călătorie pot merge şi mai departe. Şi am simţit încet-încet cum chiar păşesc într-o nouă etapă pe care mi-o doresc mai simplă, mai caldă, mai profundă, mai senină. O etapă în care nu vreau să iau cu mine din acest cufăr decât ceea ce merită luat.
În marea de bloguri se va pierde şi noua mea picătură, se va rostogoli şi noua mea creastă de val pe care voi broda spumă diafană şi dantelată. În marea de bloguri, anonimă şi liberă, mă voi simţi acasă.
Notă: I-am anunţat pe toţi cei abonaţi la blogul călător adresa noului meu blog. 🙂
Imi pare rau, simt ca am mai pierdut ceva. Inca o data.
Sa-ti fie bine!
stiam eu ca daca tot intru reusesc sa fac ceva. Macar ai spus la revedere.
Gandeste-te daca merita…oare?