Cip-cirip!
De când au prins curaj vrăbiile şi alte înaripate şi au început să se iţească muguri sau frunzuliţe verde crud am uitat cum se mormăie, cum se mârâie, cum se îmbufnează sau se îmbotoşeşte… Nu mă mai zbârlesc la nimeni şi nimic din ceea ce nu stă în puterile mele să schimb. De fapt, nu mă mai zbârlesc chiar la nimic! Şi accept cu seninătate tot ce înainte îmi ridica tensiunea şi îmi dădea avânturi titanice.
Adevărul este că avem şi dreptul şi puterea de a alege: ce citim, ce ascultăm, ce facem cu timpul nostru liber. Între ştiri, un film, o carte, o plimbare în parc cu bicicleta ce aş putea alege? În primul rând plimbarea în parc…
Şi pentru că mă întreba o prietenă pe mail cum mi-am petrecut Paştele, postez câteva fotografii ilustrative:
Vreau si eu cu picioarele in apa si sa culeg scoici pana nu mai stiu sa le numar sau unde ma duceam si de unde am pornit. Si vreau pisica!
Aaaa! Te salut Calator! acum ai si chip! Ma bucur sa te vad!
Minunate fotografii! Deci ati fost în Constanta de Paste?! excelenta alegere!
PS: acum când stiu cum arati, mi-esti si mai simpatica 🙂
@Irina: apa era inghetata, nu am suportat-o prea mult. In schimb, vremea era perfecta si pentru prima data m-am bucurat sa stau la soare.
Doua pisici nu sunt o ideea rea, asa ati putea lipsi mai mult ca si-ar tine de urat, dar… simt ca trebuie sa fie si un dar in aceasta fraza. 🙂
@Carmen: Multumesc. 🙂
E un mare “dar”, mi s-a interzis sa mai aduc animale, dar…:)
:))