Greva spontana la RATB
Am observat că la noi deciziile se cam iau unilateral. Paradoxală şi frustrantă democraţie. La ce te mai ajută libertatea de exprimare dacă răcneşti cât te ţin rărunchii şi nu te bagă nimeni în seamă? Câte nereguli nu au fost prezentate de mass-media fără nici un rezultat? La fel, cât tam-tam nu s-a făcut în acceaşi mass-media pe tema unor arestări preventive fără nici un rezultat final? Toţi se agită, se isterizează, comentează câteva zile, săptămâni, apoi se lasă liniştea. Se uită.
Dialogul este o vorbă în vânt. Una care dă bine la TV, una care se poartă. Dar atât. În realitate, unii vorbesc şi ceilalţi nu au încotro şi acceptă. Sunt supuşi, la diateza pasivă. Când gloata deschide şi ea gura nu se aude nimic în partea cealaltă. Se văd doar grimase caraghioase, dacă nu groteşti.
De pildă, pe forumul deschis pentru noua lege a educaţiei nu se pot face decât comentarii de susţinere a proiectului. Dacă vrei să critici, eşti cenzurat.
Directorii de şcoli au fost invitaţi la discuţii cu ministrul educaţiei pe acelaşi subiect. Deşi era menţionat pe invitaţie, Funeriu a găsit de cuviinţă să o delege pe dna Badea care a ţinut un lung monolog. Când la sfârşit un profesor a ridicat şi alte probleme i s-a replicat scurt: “Dacă nu vă convine, Piaţa Constituţiei vă aşteaptă”. Toată sala a îngheţat. Efectul scontat a fost atins cu eforturi minime, nimeni nu a mai zis nimic.
După acelaşi tipar, Oprescu taie subvenţiile RATB pentru că e criză şi asta e o scuză universală. Să mai spunem că nu e corect ar fi o naivitate. Ce înseamnă corect? Şi lăsându-i pe ei deoparte, decizia asta nu afectează în primul rând călătorii? Dacă nu se mai circulă la capacitatea optimă, ci la una “de criză” cât vom aştepta autobuzele şi cât de soldăţeşte ne vom stivui ca să încăpem toţi în ele?
Ma intreb daca nu cumva pot spune sefului de acum incolo ca am intarziat din cauza crizei
eu azi am avut bujori in obrajori si am avut o experienta aparte: un domn s a oferit sa ma ia in masina lui
Cu siguranta ai avut înca atâta putere sa uiti si ierti… Calator draga îti doresc un Paste fericit! Lumina învierii Domnului sa te gaseasca alaturi de cei dragi, sa-ti aduca pace si bucurie în suflet si în casa!
@Maya… cu intarziere, ca inainte de Paste nu am avut timp decat sa aprob comentariile: cum s-a terminat povestea? Ai acceptat? Ca in filmul An education?
@Carmen… cu aceeasi intarziere, din aceleasi motive: Multumesc pentru urari si gandurile bune. Si eu le-am trimis pe ale mele cu drag spre tine. 🙂