Make a life, not just a living
Din când în când, am privilegiul de a conversa cu un chinez, specialist în qigong, într-o engleză chinezească-elenească destul de comică. Dar conversaţiile noastre întotdeauna mi-au dat teme de reflecţie pentru o vreme. Uneori, nu neapărat ele în sine…
De pildă, sunt o mulţime de precepte şi sfaturi pe care noi le ştim pe dinafară, le dăm altora, dar, când vine vorba să le aplicăm, şi noi descoperim că avem lucruri mai importante de atât de făcut. Şi ce este mai important decât o viaţă sănătoasă şi armonioasă? Din păcate, în zilele noastre, oamenii trebuie să se îmbolnăvească pentru a accepta că au comportamente greşite sau un stil de viaţă nesănătos. Împingem întotdeauna situaţiile la limitele lor din amuzament, inconştienţă sau simplă curiozitate. Suntem nişte aiuriţi Iona în gura peştelui şi abia după ce ne înghite ne dăm seama de pericolul care ne pândea. Ce mă distrează lamentaţia “Dacă ştiam”…
Aşa şi cu karma. Dacă am fi conştienţi că absolut fiecare acţiune a noastră are o reacţiune fără greş, mai devreme sau mai târziu, nu am fi mai responsabili? Mai ales cu răutăţile inutile, cu vanităţile noastre găunoase, cu lipsa de reacţie, cu negativismele, defectele şi slăbiciunile noastre?
Mi-a plăcut în filmul de aseară afirmaţia “Make a life, not just a living”.
daca stiam nu mai faceam, dar ce te faci cu oamenii care desi constientizeaza, cad si o iau de la cap? adica eu ce sa ma fac cu mine?
sunt intru totul de acord cu faptul ca orice actiune are consecinte, de orice fel..
Tocmai am terminat de citit blogul tau. Nu am citit fragmente ca pana acum, ci l-am luat… de la coada la cap. (E ca un roman spumos). Asa ca iti pot spune ca o iei de la capat pentru ca esti incapatanata si crezi in tine. Si inca nu ti-ai consumat rezervele de energie si de speranta. Nu stiu, mi-e teama sa nu iti par ridicola. Blogul tau e de o spontaneitate si o inocenta care ma fac sa ma simt ca o scortosenie…
Cred ca sunt cele mai frumoase cuvinte primite. Cred in coincidente si cumva iubesc oamenii capricorn just because, asa ca venind de la tine e si mai mult. Acum ca vorbim si de un om cu o anumita profesie/vocatie crede-ma ca ma bucura si mai mult.
Constientizez ca sunt tanara si ca pesimismul caracteristic nu-si are rostul, dar nu ma pot abtine. Si pe langa pesimism/realism stiu ca intr-un fel oricum as cadea va fi bine, deci constientizez dar nu iau atitudine, un paradox care ma macina.
Inocenta incerc sa o pastrez, iti multumesc Elena:)
ps: daca mi-ai permite ti-as zice si Dna. Elena, din drag:)
:)) M-ai facut sa rad. Ne despart abia 9 ani, or fi multi, or fi putini…
da, dar esti dna profesoara, care are si blog. Nu-i de ici de colo.