calator

Iată o întrebare la care nu ştiu sau nu mai ştiu să răspund.

Mă consideram o persoană optimistă, dacă nu neapărat structural, măcar din convingere, din imensa încredere pe care o am în propriile-mi forţe şi, într-un fel obscur, şi în viaţă, în destin.

Dar realitatea asta se înverşunează să îmi alimenteze pesimismul sau stupoarea ori şi pe una şi pe cealaltă.

Read the rest of “Optimistă sau pesimistă?” »

Dragostea… Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.
Femeile nu înşeală, compară.
Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.
De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?

Read the rest of “Musatisme” »

Nici măcar nu mă mai irită întrebarea bărbaţilor “Da’ noi de ce să nu avem o zi a noastră?”, întrebare născută din competiţia rău înţeleasă dintre sexe, din infantilism şi din cine mai ştie ce. Parcă musai ar trebui să punem semnul egal între noi. Când noi nu suntem egali nu nimeni şi nimic, nici măcar cu noi înşine în unele zile.

Nu, domnilor, nu aveţi o zi a voastră! Dacă ţineţi numaidecât, lăsaţi vreo marcă de bere să instituie una, ca o imitaţie palidă…

Read the rest of “8 Martie” »

Extrase din interviurile acordate de Borges in jurul vârstei de optzeci de ani:

N-am citit prea mult in viaţa mea, în schimb am re-citit foarte mult. Am început să-mi pierd vederea în 1955 şi de atunci n-am mai încercat să citesc nimic contemporan. Nu cred să fi citit vreodată un ziar. Putem cunoaşte trecutul, însă prezentul nu ne este dezvăluit.

…Şi una din multele mele experienţe, cea mai fericită dintre ele, este cititul. Ah, şi există ceva încă şi mai bun decât cititul şi anume recititul. I-aş sfătui pe toţi să citească puţin însă să recitească mult.

Read the rest of “Intelepciuni” »

M-am confruntat deseori cu ispita mizantropiei. Dar parcă în ultimul timp oamenii şi-au propus să îmi încerce limitele. Oamenii de toate vârstele şi de toate felurile.

Read the rest of “Ispita mizantropiei” »

Avem talentul de a abstractiza… convenabil. În comunism lumea fura cu conştiinţa împăcată că fură statul. În paranteză fie spus, asta este una dintre smintelile fostului regim care ne-a blagoslovit cu atâtea şi atâtea sechele.

Read the rest of “Convenabil, nu?” »

Mărţişorul vine cu o regenerare, cu o eliberare a sevelor şi a energiilor naturii, iar din natură facem parte şi noi, cei care ne-am înstrăinat de ea, cei care trăim între betoane şi ne deplasăm în cutii harnice şi zorite.

Dar cred că iarna asta grea ne-a făcut pe toţi să visăm la primăvară, să tânjim după clopoţeii delicaţi ai ghioceilor, după orice umbră de verde, după orice rază aurie de soare.

Read the rest of “Mărţişor” »

Astazi este sarbatorit, prin conventie, Dragobetele. Nu e sfant, e abia fiul babei Dochia care a si inceput sa isi scuture cojoacele. Sper sa nu se razgandeasca!

Desi nu am avut niciodata nevoie de impulsuri exterioare ca sa imi exprim sentimentele, nu voi trece cu indiferenta de aceasta zi si pentru ca sunt inca singura acasa ma “consemnez” la bucatarie:

Read the rest of “Dragostea care trece prin stomac” »

Minunatul TV! Nu ştiu ce ne-am face fără el! Fără emisiuni ca “În puii mei!”, fără deşănţarea, promiscuitatea agresivă, senzaţionalul greţos şi violenţa subînţelese.

Adevărat, lumea spune că dacă nu îţi place ceva, schimbi canalul… problema este pe ce îl schimbi? Cu excepţia posturilor naţionale şi a celor dedicate ştirilor şi actualităţii, chiar dacă şi acestea din urmă sunt discutabile prin parti-pris-urile lor, nu prea ai la ce să te uiţi pe canalele româneşti. Slavă domnului că avem o ofertă de cablu generoasă. Altfel, aş cocheta din nou cu ideea de a repudia TV-ul din viaţa mea. Fără regrete, fără nostalgii.

Read the rest of “Educatia la TV” »

După atâta timp, îmi e destul de greu să continui postul, dar trebuie să las lenea deoparte. Pentru că în mare parte sufăr de lene când nu scriu aici. Restul sunt scuze. Şi mi-am dat seama de asta când am pomenit de obligaţii cu puţin timp în urmă. Inevitabil, conştiinţa m-a întrebat dacă nu cumva am responsabilităţi, nu obligaţii.

[Toţi avem o raţiune practică bună să ne scoată basma curată întotdeauna din orice, nu? Doar unii merg cu sinceritatea mai departe…]

Read the rest of “Prejudecăţi? – II” »