Nu vreau sa fiu un pion
In ultimul timp am comentat – si eu comentez cu multa pasiune – abrambureala politica ale carei victime suntem noi toti. Asa de mult am comentat, incat sotul meu m-a intrebat daca am de gand sa intru in politica.
Cum as putea eu dori asa ceva? In primul rand, noi nu avem politicieni, ci clovni, mascarici care isi inchipuie ca daca ne spun o gluma proasta sau vin si ne spun “sunt si eu om si mai gresesc – imi asum DECLARATIV greseala” o sa ne fie mila de ei sau o sa-i simpatizam sau o sa ne duca de nas. Ce se intampla daca noi, muritorii de rand, astia amarati, fara imunitate in fata legilor, gresim? Sunt foarte curioasa sa aflu. De la ei. Si noi nu avem armate de oameni la dispozitia noastra, nu avem conditii nemaipomenite in care sa lucram.
Credibilitatea clasei noastre politice este tare subreda, daca nu chiar nula. Cum se mai poate cineva duce la vot cand vede ca dupa alegeri se fac cele mai stranii si aberante cumetrii si pactizari? In slujba sfantului interes personal?
Cum se mai poate simti un om simplu, ca mine, care stie ca face greva si afla cu surprindere ca de fapt nu mai face desi absolut nimic nu s-a schimbat de ieri pana azi?
Nu imi place sa fiu un pion. Nu imi place sa fiu masa de manevre. Ma simt jignita…
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=PjOg5DfgJy4]
Pai, tocmai ai aratat cate motive ai avea sa intri in politica. Daca esti dispusa sa te sacrifici ca sa incerci sa arati ca se poate si altfel. Si cred ca ai avea stofa, energia si idealismul necesar. Merita sa te gandesti. Si n-ai mai fi un pion. Ai in mine primul sustinator, daca te hotarasti!
Eu m-am uitat la Realitatea, la Monica Tatoiu si ceilalti se din fericire s-a intrerupt curentul cand ziceau cu scarba ceva de genul: “sa le dam banii profesorilor?”. M-am simtit ca un cersetor.
Iar azi in fata copiilor mi-a fost jena.
Da, titlul nu este cel mai bun, eu aveam in cap tocmai opusul, sa ma retrag din toate astea, se le intorc spatele…
Daca ai cum, te invidiez!
Hm, cred ca noi, muritorii de rand, amarati (cum zici) am gresit deja, si inca major, atunci cand i-am ales.
🙁 pana la urma e un cerc vicios, din care nu prea ai cum sa iesi… Pana anul trecut eu ma suparam si imi certam colegii ca nu merg la vot spunandu-le ca daca intelectualii nu voteaza, daca cei care sunt in masura sa judece lucrurile si sa aiba o parere cat de cat avizata nu merg la vot, se duce de rapa totul, ca voteaza taranii care nu inteleg nimic pentru ca nu au acces la informatie… Ce morala le mai faceam! Nu stiu cum ma suportau.
Anul trecut, printr-un concurs de imprejurari, nu pentru ca imi propusesem, nu am ajuns sa votez si am fost efectiv fericita cand am vazut sminteala de dupa… fericita ca nu m-am dus, se-ntelege. Acum… sper ca am cu cine vota, mi-am exprimat mai demult o parere in acest sens, si mi-o mentin, dar mai multa politica nu vreau sa fac, deocamdata, pe blog.
calatorul presedinte! 😀
am fost la vot. mi-am dat cu parerea.
nu ai pe cine alege la noi in tara.