“Ucigasi cu carnet”
Tot aud de la mai toata lumea cum nu poti lua carnetul de sofer fara sa dai, din nefericire, traditionala spaga. Sistemul este simplu: nu conteaza cum conduci, ci cat de binevoitor esti sa contribui la bunastarea politistilor, care traiesc si azi, in marea lor majoritate, dupa deviza “daca nu curge, pica… famelie mare, renumeratie mica…”
Cati ar fi arestati pe tema asta daca s-ar face flagrante? Utopica perspectiva! Pana una alta, iata ca ni se da o bucatica de zaharel, putina satisfactie:
“Nici in vremurile de cataclism moral din anii ’90, cand era greu sa deosebesti hotul de militian, nu s-a pomenit ca o structura a administratiei sa fie mutata aproape intacta de la birou… direct la bulau. Si uite ca s-a intamplat chiar cand incepusem si noi sa ne dam cu Europa: DNA a arestat Serviciul “Permise de conducere” al prefecturii de Arges, pentru ca pur si simplu vindea carnete. Suna atat de straniu, ca te ia de cap. Oare s-au dat astia pe anticoruptie in ultimul hal, sau masinaria administratiei e distrusa de spaga?
Fara indoiala ca matrasirea unei retele mafiote avand in cap comisari-sefi si in coada un popa este un succes. Oleaca de procedura mai stim si noi, ca am vazut prin filme: probabil ca procurorii i-au pandit cateva luni, ca sa mearga pe fir in sus. Numai ca ce au putut sa faca comisarii-mafioti in alea cateva luni (martie-iunie, zice DNA) e genocid curat. Vineri, la perchezitie, au descoperit ca Seful Carnetelor dormea pe 300.000 de euro, iar adjunc-su varase la saltea juma de milion. Daca nu s-a intors mafia cu fundul in sus, inseamna ca bossul ori a mai dosit ceva, ori i-a spart pe vreo fantezie financiara.
Cine sunt autorii nenorocirii? Comisarul-sef Vlasceanu avea un venit anual de 48.000 de lei (4.000 lei pe luna) si leafa de referent a sotiei. Declarase un teren in oras, casa de 340 de metri patrati si o Toyota la poarta. Complicele adjunct avea trei apartamente (cumparate la repezeala in 2000, 2003 si 2004), un spatiu comercial inchiriat si un venit anual de 45.000 de lei. Cu pretul vietilor noastre, au vrut mai mult”.
