Bacul – examen, mascarada sau prostitutie? – I
Din ce in ce mai putin examen si din ce in ce mai mult celelalte…
De banii de protocol, foarte multi daca stai sa faci un calcul elementar, nu vreau sa vorbesc aici. Elevii ar fi fericiti sa dea si de 5 ori mai mult, pentru ca se stiu descoperiti. Am sa spun doar despre cei care se strang pentru fiecare proba in parte. Pana anul acesta am crezut ca sunt doar zvonuri pentru ca eu una nu auzisem cu urechile mele de nimeni care sa fi primit bani. Am si eu naivitatile mele. Anul acesta insa… am avut parte de un dus rece. Exista profesori care se duc la supraveghere ca sa isi stranga bani pentru concediu. Daca e de luat ceva, de ce nu? Oricum statul ne plateste prost. [Detest atitudinea asta de cersetori, de milogi neputinciosi care se plang ca viata nu e dreapta, ca statul nu le da, ca muncesc si se streseaza prea mult…] Elevii scot bucurosi din buzunar intre 10 si 30 de lei pentru fiecare proba. Intre altele, anul acesta am auzit si de un liceu cu invatamant la fara frecventa unde dai 10 lei in foaia de lucrare si ai asigurata nota de trecere. Stupefactie, ofensa, dezgust, deceptie… care ar fi reactia cea mai potrivita?? Toate la un loc?
Sa ne miram ca lucrarile sunt identice? Ca unii scriu dupa dictare si nu inteleg cuvintele, sau ele se denatureaza pana la ei astfel incat intalnesti in teze minunate perle ca: cologbial, aparenta de nonstres, afectiuni pentru afectivitate, triunful, bazmul, roruli, derivatia pentru derivare, simititudine, optisprazece, poizii, no zeci si opt, gilimele…
Cu alte perle, mult mai tragice, care tradeaza existenta unui “telefon fara fir” la acest bac va voi delecta maine.
Acum, am sa ma limitez la a rade putin de profesori, ca nici ei nu sunt mai breji… Corectam teze intr-o sala cu mai multe persoane si tot o auzeam pe o doamna de vreo 50 de ani spunand: “Ia uite, au copiat, toate raspunsurile sunt la fel si ii tot dau cu alteritatea…” (la subiectul I au avut Nedreptate de Nichita Stanescu). Zice o data, zice de doua ori, zice de 10, de 20 de ori, pentru ca apoi sa ma dumiresc eu de adevarata semnificatie a protestului ei: la un moment dat, intreaba ea cu o voce ezitanta: “Da’ exista cuvantul asta?”. Eu am pufnit in ras si i-am dat colegei mele un ghiont exclamand “Auzi, nu stie cuvantul alteritate!”. Raspunsul ei mi-a sters zambetul de pe buze, pentru ca nici ea nu il cunoastea. Facusem o gafa. I-am explicat de unde vine si ce inseamna si mi-am bagat iar nasul in hartii. Cateva zile la rand m-am intrebat daca este cuvantul asta asa de rar si de necunoscut… Este? Nu imi dau seama! O fi!
Dar daca nici profesorii nu inteleg limbajul din cartile cu rezolvari, ce pretentii sa mai ai de la copii? Ei se simt din start neputinciosi si isi pun in cap sa copieze…
Va urma
Asta iar e un subiect care ma starneste. Si ai dreptate intru totul. Mai auzisem de practicile astea.
Atata timp cat nu o sa ne ridicam noi, toti, la nivelul unor standarde de profesionalism si corectitudine, nu avem ce cere de la elevi. Detest atitudinea de victima, dorinta de “ciupeala” (vezi bonuri pt. haine-absolut umilitor), de “noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc”, de “merge si asa la salariul meu”. Ca sa castigam respect si recunoasterea, inclusiv materiala, a muncii, pentru ca asta e de fapt salariul,trebuie sa ne respectam noi insine, pe noi si meseria pe care NOI am ales-o.
Si pe copii cine ii lasa sa copieze, “ca sa fie bine pentru toata lumea”? Asa a fost si la tezele unice, si un elev de 3 pe linie a luat 9. Dupa care: 1. ne-au ras in nas si n-au mai invatat tot anul si 2. s-a pus problema de ce bietul copil are 3 in oral, bate la ochi diferenta, da-i si tu mai mult! Revoltator!
De obicei, incerc sa fiu loiala si sa iau apararea colegilor mei, dar uneori se varsa paharul. Si schimbarile de mentalitate ar trebui facute si mai sus, nu doar la nivel de cancelarie.
Vorba lui Murphy: Cine stie, face, cine nu stie, invata pe altii sa faca, cine nu poate nici sa invete pe altii, conduce.
OK, mi-am varsat oful. Un sfarsit de saptamana placut!
P. S. Cu cuvantul…nu stiu. Pentru mine, sincer, este. Eu sunt “Isoscel” 🙂
Mi-a mers la inima ce ai scris.
Ma bucur mult.