Absurdul de langa noi sau… din noi

Am multe restante si asta ma face sa fiu din pacate foarte nervoasa… Sunt destule persoanele carora ar trebui sa le cer scuze, prima si cea mai importanta fiind chiar sotul meu. 🙁 Altii se vor recunoaste singuri.

Asa mi-am adus aminte de un scriitor tare drag mie, Eugen Ionescu, care a surprins atat de bine imperceptibila alunecare a omului in absurd…

Iata cateva scene delicioase:

Personajele, un el si o ea, sunt imbracate in halate de casa si papuci. Halatul barbatului e destul de murdar; al femeii dovedeste unele veleitati de cochetarie. El nu e barbierit; ei nu mai sunt tineri.

EA: Ce viata-mi promiteai si ce viata-mi oferi! Am parasit un sot ca sa urmez un amant. Romantism! Sotul valora de zece ori mai mult, seducatorule! El nu ma contrazicea asa, prosteste.
EL: Dar nu te contrazic dinadins. Atunci cind spui lucruri neadevarate, nu pot fi de acord. Eu am mania adevarului.
EA: Care adevar? Daca eu iti spun ca nu e nici o deosebire! Asta-i adevarul. Nici o deosebire. Melc sau broasca-testoasa e acelasi lucru.
EL: Nicidecum. Nu e nicidecum acelasi animal.
EA: Animal esti tu, idiotule!
EL: Idioata esti tu.
EA: Ma insulti tu pe mine, imbecilule, scirbosule si seducatorule?!
EL: Dar cel putin asculta-ma putin, asculta ce-ti spun.
EA: Ce vrei sa ascult? De saptesprezece ani te tot ascult. De saptesprezece ani, de cind m-ai smuls de linga sotul meu, din caminul meu.
EL: Dar asta n-are nimic de-a face cu problema-n discutie.
EA: Ce problema?
EL: Cea de care discutam.
EA: Gata, s-a terminat. Nu mai exista nici o problema. Melcul e una si aceeasi fiara cu testoasa.
EL: Nu. Nu, nu-i aceeasi fiara.
EA: Ba da, e aceeasi.
EL: Toata lumea o sa-ti spuna cum spun eu.
EA: Care lume? Ce, testoasa n-are carapace? Hai, raspunde.
EL: Si ce daca are?
EA: Pai n-are si melcul?
EL: Are. Si ce?
EA: Nu se-nchid si melcul si testoasa in carapace?
EL: Ba da. Si ce?
EA: Testoasa – ori melcul – nu e un animal lent, balos si cu corpul scurt? Nu e un soi de reptiluta?
EL: Ba da. Si ce?
EA: Pai vezi, asta e, ti-am dovedit Nu se zice: lent ca o broasca-testoasa si incet ca melcul? Iar melcul, adica testoasa, nu se tiraste?
EL: Nu e chiar asa.
EA: Cum nu e chiar asa? Vrei sa spui ca melcul nu se tiraste?
EL: Ba da.
EA: Deci vezi bine ca melcul e una cu broasca.
EL: Ba nu e.
EA: Incapatinatule, melcosule! Spune-mi si mie de ce.
EL: D-aia.
EA: Testoasa, adica melcul, umbla cu casa-n spinare. Casa pe care si-a construit-o singura, de unde si expresia ?a-ti cara casa ca melcul”.
EL: Limaxul e ruda cu melcul. Limaxul e un melc fara casa. Iar testoasa n-are nimic de-a face cu limaxul.
EA: Ei, explica-mi tu, zoologule, de ce n-am eu dreptate.
EL: Pai fiindca…
EA: Hai, spune-mi tu ce diferente sunt, daca zici ca vezi tu vreo deosebire.
EL: Pai fiindca… Deosebirile… Sigur, exista si apropieri, nu se poate nega.
EA: Pai atunci de ce le negi?
EL: Deosebirea e ca… e ca… Adica degeaba-ti spun eu, fiindca tot nu esti de acord, iar eu sunt prea obosit Ti-am explicat deja, n-are rost s-o iau de la capat. M-am saturat.
EA: Nu vrei sa-mi explici fiindca stii ca n-ai dreptate. Nu-mi poti oferi nici un motiv, pur si simplu pentru ca n-ai nici unul. Daca ai fi un om de buna-credinta, ai accepta ca ai gresit Dar tu esti, de cind te stiu, un om rauvoitor.
EL: Vorbesti prostii, numai prostii. Poftim: limaxul face parte din… Sau, mai degraba, melcul…. Iar broasca-testoasa, ea…
EA: Of, gata, ajunge, taci din gura! Bine-ai face daca ai tacea. Nu mai pot sa te ascult cum bati cimpii.
EL: Nici eu nu mai pot sa te ascult Nu mai vreau sa aud nimic.

Se aude o explozie puternica.

EA: Nu ne vom intelege niciodata.
EL: Pai cum sa ne intelegem? Nu ne vom intelege niciodata. (Pauza.) Poftim: testoasa are coarne?
EA: Nu m-am uitat niciodata sa vad daca are.
EL: Melcul are.
EA: Nu intotdeauna. Are numai cind le arata. Iar testoasa este un melc care nu-si scoate coarnele. Cu ce se hraneste testoasa? Cu salata. Ca si melcul. Deci e unul si acelasi animal. Spune-mi ce maninci, ca sa-ti spun cine esti. Pe de alta parte, si testoasa, si melcul sunt comestibile.
EL: Dar nu se prepara-n acelasi fel.
EA: Iar pe de alta parte, nu se maninca intre ele. Asta fiindca fac parte din aceeasi specie. Asta inseamna cel mult ca unul este o varietate a celeilalte. Dar in cadrul aceleiasi specii. Sunt aceeasi specie.
EL: Specia capoasa.
EA: Cum ai zis?
EL: Ziceam ca nu sunt din aceeasi specie cu tine.
EA: Ar fi trebuit sa-ti dai seama de asta mult mai devreme.
EL: Mi-am dat seama inca din prima zi. Dar era deja prea tirziu. Trebuia sa-mi fi dat seama de asta inainte de a te fi cunoscut. Cu o zi inainte. Chiar din prima zi am inteles ca nu ne vom intelege niciodata.
[…]
EL: Aha, poftim: melcul e o molusca, o molusca gasteropoda.
EA: Molusca esti tu. Molusca e un animal moale. Ca si testoasa. Ca si melcul. Nu e nici o deosebire. Pe melc daca-l sperii, se ascunde in cochilie, ca si testoasa inca o dovada ca-i vorba de unul si acelasi animal.
EL: La urma urmei, mie mi-e egal. Sunt saptesprezece ani de cind ne certam din cauza testoasei si a melcului…
EA: A melcului sau a testoasei.
EL: Fie cum vrei tu, eu nu mai vreau sa aud nimic de asta. (Pauza.) Si eu mi-am parasit nevasta. De altfel, e-adevarat. eram deja divortat. Ma mingii cu gindul ca mii de barbati au trecut prin asta. Nu-i bine sa divortezi. Daca nu m-as fi insurat, n-as fi divortat. Nu se stie niciodata.
EA: Pai, sigur, cu tine nu se stie niciodata. Esti in stare de orice. Nu esti in stare de nimic.
EL: O viata fara viitor nu-i altceva decit o viata lipsita de viitor. Nici macar viata.
EA: Exista oameni cu noroc. Norocosii. Cei fara noroc sunt lipsiti de noroc.
Ea: Mi-e foarte cald.
EL: Mie mi-e frig. Nu e o ora la care sa-ti fie cald.
EL: Vezi ca nu ne intelegem? Nu ne intelegem niciodata. Am sa deschid geamul.
EA: Vrei sa-nghet? Daca-ar fi dupa tine, m-ai omori!
EL: Nu vreau sa te omor. Vreau aer.
EA: Ziceai c-ar trebui sa ne resemnam cu asfixierea.
EL: Cind am spus eu sa ne asfixiem? Niciodata n-am spus asta.
EA: Ba da, ai spus. Anul trecut. Nici nu mai stii ce spui. Te contrazici.
EL: Eu nu ma contrazic. Depinde de anotimp.
EA: Cind ti-e frig, nu ma lasi sa deschid geamul.
EL: Pai asta-ti si reprosez: ti-e cald cind mie mi-e frig si ti-e frig cind mi-e cald mie. Niciodata nu ne este cald sau frig in acelasi timp.
EA: Niciodata nu ne este frig sau cald in acelasi timp.
EL: Nu. Niciodata nu ne este cald sau frig in acelasi timp.
EA: Asta fiindca tu nu esti un barbat ca toti barbatii.
EL: Eu? Eu nu sunt un barbat ca toti barbatii?
EA: Nu. Din nefericire, nu esti ca toti oamenii.
EL: Nu, nu sunt un om ca toti oamenii, din fericire.

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

5 Responses to “Absurdul de langa noi sau… din noi”
  1. irina

    In mod sigur, sotul tau si ceilalti din jur care te iubesc nu considera ca le datorezi nici un fel de scuze.
    Mie nu-mi prea place absurdul, ma face sa ma simt ratacita intr-o mlastina, pe ceata. (Sau ca in cancelarie.) Deformare profesionale: imi place claritatea, am nevoie sa inteleg.
    De obicei, daca citesc o carte care ma impresioneaza, visez noaptea ceea ce am citit in cursul zilei. Singura carte care mi-a dat asemenea cosmaruri incat nu am putut s-o termin a fost “Castelul” lui Kafka. N-aveti decat sa radeti!…

  2. calatorul

    🙂 Ma bucur ca ai fost tu cea care a facut comentariul 1000 de pe blogul meu!
    Eu sunt prima care recunoaste ca sunt greu de suportat… uneori.

  3. irina

    Si eu ma bucur! 🙂

  4. S.C.

    nu mi-ati scris titlul pe coperta revistei 😛
    dar la cate aveti pe cap…nici nu stiu cum le faceti fata
    🙂
    si…cate cupluri se mai inteleg ca in prima zi dupa ani si ani de casnicie ?

  5. calatorul

    🙁 Imi pare tare rau ca s-a intamplat sa uit…
    Stiu ca intrebarea ta din final este retorica, dar daca m-ai fi intrebat asta acum o luna as fi raspuns senin ca eu fac parte dintr-un astfel de cuplu. Acum sper ca tu sa castigi Fata cu portocale, vei gasi macar acolo unul. Daca nu, ti-o imprumut eu.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.