Al meu, al tau… II
Uneori, se aduna intr-o perioada scurta de timp multe lucruri care au ceva in comun: conversatia deja mentionata; o tragedie reala la care am sa ajung pana la urma; vestea ca miercurea viitoare va aparea la Cotidianul o carte celebra, Femeia sfasiata de Simone de Beauvoir; cartea de saptamana asta de la acelasi Cotidian, Zilele regasirii mele de Elena Ferrante despre o femeie de 38 de ani parasita de sot pentru una de 20… despre caderea si regasirea ei, despre lupta pentru a supravietui mai intai. Dar si despre tortura de a intelege, apoi de a-si recupera identitatea si increderea in sine, de a descoperi ce este al sotului ei in ea si cum este ea cu adevarat… si cum este el cu adevarat.
Din prea multa daruire si dragoste, o femeie poate ajunge sa traiasca pentru si prin cei dragi ei. Ajunge prin urmare foarte vulnerabila. Pentru ca este dependenta, pentru ca centrul ei de greutate este in afara, in ceilalti, ei o echilibreaza si o implinesc. Si pentru ca este foarte posibil sa traiasca o fictiune.
O femeie este in general fericita si are un sentiment de satisfactie, ca sa nu zic de implinire, daca le este de folos celor din jur, daca ei sunt fericiti. Si se lasa pe ea pe planul al doilea, al treilea ca sa le asigure lor tot confortul. Si se inhama la o munca interminabila si marunta…
Nici prin cap nu-i trece sa calce pe alaturi. Si ce se intampla cand este smulsa din pasnica ei convietuire de zvonul apoi de confirmarea ca sotul o inseala, ca si-a gasit o alta, obligatoriu mai tanara, obligatoriu mai supla, cu maini fine si nemuncite, cocheta si pusa pe harjoana, o alta care sa il si amuze, sa il distreze?
Cum se va simti ea, masinaria casnica serioasa ce nu vorbeste decat despre responsabilitati, facturi, probleme de rezolvat, prabusita in cel mai cenusiu cotidian?
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=-vctmYQFtY0]
Va urma
http://www.youtube.com/watch?v=-vctmYQFtY0
Am luat si eu Zilele regasirii mele, dar dupa Fii si indragostiti si Dedesubt este infernul, parca ezit s-o si incep. As vrea ceva mai vesel!
🙂 Nu stiam melodia asta. Merita pusa chiar in post, multumesc.
Eu nu le-am citit pe primele 2, nu am timp si Fii si indragostiti nici nu am luat-o. Zilele regasirii mele am inceput-o in metrou si nu am mai putut sa o las din mana. Are un limbaj foastre aspru pe alocuri, dar sfarsitul, prin sugestiile lui, este reconfortant.
Atunci, am sa incerc si eu s-o citesc. Daca e deprimanta, o sa tragi ponoasele, pentru ca o sa ma plang! 🙂
🙂 nu ti-o recomand asa, din toata inima, dar nu e o carte rea. Eu am inceput sa o citesc pentru ca m-a intrigat ce scria pe coperta…