Al meu, al tau… III
Nu mai am nici un chef sa termin acest post… sa vorbesc despre cazul acela concret… Am citit intre timp si volumul de saptamana aceasta de la Cotidianul. La ultima povestire aproape ca nu am mai rezistat. Simone de Beauvoir are asa o viziune cruda despre femei! Insista atat de mult pe fragilitatea lor, pe predispozitia spre nevroza si obsesie, pe aviditatea lor emotionala, pe dependenta lor care vine din prea mare daruire… Exagereaza toate aceste inclinatii. Inteleg, a vrut sa deschida ochii femeilor, dar nu putea crea si niste personaje puternice? Mi-a lasat asa un gust amar…
Am invatat totusi ceva din cartea ei si cred ca este o carte utila pentru orice femeie si nu numai.
– nu putem pretinde ca totul sa ramana neschimbat. Sa iubesti si sa fii iubit(a) ca in prima zi. Ne schimbam si este bine sa fie asa. Si iubirea trebuie sa se schimbe, sa descoperim noi nuante ale ei, noi prilejuri de bucurie si de intimitate.
Sa mergi in vacanta in aceleasi locuri, sa mergi la film, la vernisaje sau la prieteni poate ajunge sa fie o obligatie conjugala.
– nu putem crede ca suntem iubiti neconditionat. Numai cuplurile adamice, numai jumatatile acelea perfecte se iubesc asa. Nu strica sa iti magulesti iubitul din cand in cand, sa il incurajezi, sa il impulsionezi sa faca mai mult, sa ii lauzi micile victorii.
Nu ne putem neglija la nesfarsit, fizic, intelectual, emotional crezand ca nu conteaza. Nu este sanatoasa comoditatea asta, complacerea in ce ni se intampla. Si nici nu este prea fair sa pretinzi sa fii iubit si asa doar pentru ca te-a iubit odata cand te ingrijeai, erai in plin avant, aveai planuri si initiative, te cultivai etc. Daca unul se plafoneaza si celalalt nu, ce se intampla? Daca unul merge mai departe si celalalt se opreste undeva leganat de iluzia ca este implinit, ce se intampla?
– nu il putem face pe altul responsabil pentru nefericirea noastra. Este deplorabil sa fii o piatra atarnata de gatul cuiva. Chiar si in plan emotional – adica sa cerem sa fim iubiti. Mai bine sa cucerim iubirea, sa o meritam…
– nu trebuie sa traim prin ceilalti. Nici macar prin copiii nostri. Este incorect si fata de ei si fata de noi. Si nimeni nu ne garanteaza ca va fi cum ne dorim noi. Si este corect sa ne simtim tradati, mintiti cand asteptarile ne sunt inselate?
– nu ne putem delasa in iubire.
Cu penultima sunt de acord.
Femeile sunt fragile, instabile si imprevizibile.
Dar pentru ca sunt atat fizic cat si emotional, delicate noi ne simtim mai barbati si avem un rost de a proteja si ocroti. Si reciproca, cu cat e mai masculin barbatul cu atat femeie isi permite sa fie mai feminina si copilaroasa.
Uitasem de carte si am cautat jumatate de cartier, dar am gasit-o. Totusi, va astepta pana ma refac dupa “Zilele regasirii mele”, pe care inca n-am reusit s-o termin. :(((
Ca sa ma mai echilibrez, m-am apucat in paralel de “Zarva in livada de guave” a lui Kiran Desai. E tare draguta, plina de umor si ironie nerautacioasa. Poti s-o iei de la Carturesti la oferta, cu doar 10 lei si zau ca merita.
Daca mai citesc ceva deprimant in urmatoarea perioada, ma vezi la Stirile de la ora 5!
@ Michael: daca le stii deja pe toate, ce o sa faci tot restul vietii? 😉
Scuze, nu ma pot abtine sa nu te tachinez, dupa ultimele tale comentarii. Stii ca nu e cu rautate!
Hmmm. suna bine cu “Zarva” asta… Apropo, saptamana viitoare, de miercuri incepand va fi Kilipirim la Dalles, alt prilej de carti la preturi grozave.
Nu cred ca tu ai nevoie sa citesti “Femeia sfasiata” si mai bine las-o decat sa te amarasti cum m-am amarat eu, ca prea vesela nu am putut fi cat am citit-o…
Eu te vad perfect echilibrata si armonioasa…
Ma repet: cauta un otalmolog bun! 😉
Nu sunt deloc asa, aparentele inseala. Sunt o tipa depresiva si mizantroapa. Ramane intre noi… cati om fi!
O sa incerc sa ajun la Kilipirim, multumesc de “pont”.
:)) ai un simt al umorului mult prea bun ca sa ma pacalesti. Si faci poze mult prea frumoase. Oricum, in lumea aceasta minunata si eu am uneori tendinta spre depresie, mizantropie, nebunie… Nu stiu cat de sincer a fost discursul lui Crin Antonescu care s-a adresat celor care nu mai au nici o speranta, celor care si-au pierdut increderea, dar mi s-a parut perfect tintit…
Ce femeii!
Of depresive mai sunteti. Dar d’asta sunt eu aici. Un stalp de rezistenta, care sa binedispuna prin umor (ironica viata) chiar despre femei, comentarii misogine, soviniste….chestii d’astea frumoase.
@Irinutza: Voi incerca sa astup golul, din sufletul, cat mai multor femei.
Referitor la tachinat….e asa de putin incat aproape nu-l sesizez. Take a more powerful shot! 😀
“God’s gift to women”! Ce noroc pe noi! Succes la astupat goluri! 😉 Eu, una, deja ma simt mai bine!