Umor negru

Un barbat e adus in fata judecatorului pentru ca si-a omorat sotia.
– Fapta dumneavoastra este condamnabila. Daca vreti ca tribunalul sa nu va inchida pe viata, trebuie sa ne expuneti motive cat de cat plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.
– Domnule judecator, sotia mea era asa de proasta, incat nu am putut sa ma controlez si am aruncat-o de la balcon.
– Declaratia dumneavoastra este o obraznicie nemaiauzita si daca nu doriti ca juratii sa va condamne inainte sa continuam procesul trebuie sa aveti argumente cu adevarat plauzibile.
– Pai sa va povestesc. Locuim intr-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj si la parter locuieste o familie de pitici. Parintii au 1 metru si copiii, cel de 12 ani, 70 de cm si cel de 14 ani are 90 de cm.
– In ziua respectiva i-am spus sotiei:
– E teribil sa fii pitic. Saracii vecini de la parter, toti sunt asa mici!
– Da, raspunde sotia sunt o adevarata specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut sa spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul in piele si de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numeste pigment.
– Ma lasi? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ala se numeste pergament.
– Cum poti draga sa fii asa de incult? Pergament e cand un scriitor publica o parte din ce a scris.
– Domnule judecator, va inchipuiti ca mi-am inghitit cuvantul “fragment” ca sa nu mai continui discutia
asta aberanta. M-am asezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l rasfoiesc. Nici nu m-am asezat bine ca apare sotia mea langa mine cu o carte in mana si imi spune:
– Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numeste carte, daca nu aveai idee ce e aia. Ia si citeste Veranda de la Pompadur.
Iau cartea in mana si ii spun “Draga mea, asta e o carte in limba franceza, Marchiza de Pompadour, nu trebuie sa interpretezi numele in romana”.
– Asta e buna draga, imi dai tu lectii de franceza, mie care am facut meditatii cu un vector de la facultate!!
– Ala nu se numeste vector, se numeste lector.
– Esti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ala a fost Hector si era troian.
– Hector e unitate de masura a suprafetei, blegule.
– Ala e hectar, draga mea.
– Ma uimesti cu incultura ta. Hectar e o bautura a zeilor.
– Ala se numeste nectar spun eu oftand din adancul sufletului.
– Habar nu ai, eu stiu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cantau doua prietene in duo.
– Nu se spune duo, se spune duet.
– Ma scoti din sarite, cum dracu de esti asa de incuiat? Duet e cand doi barbati se bat cu sabiile.
– Ala se numeste duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
– Domnule judecator, aveam tunel pe limba, dar am simtit ca mi se face negru in faţa ochilor si nu m-am mai putut stapani si am aruncat-o pe geam.
Liniste in sala… judecatorul ia ciocanelul de pe masa, loveste cu el puternic si spune:
– Esti liber, a fost un caz clar de legitima aparare. Eu o aruncam deja de la Hector.