Un nou tovaras…
Am talentul de a-mi aglomera existenta, dar asta nu e o noutate pentru nimeni. Asa se face ca, desi este vacanta, eu muncesc 12-14 si mai multe ore pe zi. Dar deja, dupa atatea zile, m-am resemnat… nu ma mai plang si nu imi mai urasc viata. Nu am motive. As fi egoista si nerecunoscatoare sa spun asa ceva. Am cea mai buna viata pe care as putea spera sa o am, ma simt implinita.
Dar nu despre asta aveam de gand sa vorbesc.
Pentru ca viata mea nu era destul de incarcata, sora mea a hotarat sa plece in concediu si, in afara de obisnuitele corvezi, l-a plasat la noi pe Patrocle, cel mai mititel membru al familiei.
Ai ce invata de la Patrocle despre fidelitate, devotament, statornicie. De cand ni l-au lasat, bietul catelus nu s-a dezlipit de langa usa. Decat cand l-am luat noi cu forta si l-am inchis in sufragerie, unde lucram noi. Sta si schiauna si plange si se tanguieste si se vaita de ti se rupe sufletul… Si inca nu a obosit.
Am eu grija de el. il invat sa agate si ii multumesc ca din cauza rasei lui noi ne bucuram de doggy-style :))
“nu ma mai plang” -tocmai asta a facut Calatorul :))
Neah, glumeam, Calatorul e unul dintre cei mai optimisti oameni pe care ii stiu.
Da, Michael sunt optimista. 🙂 Uite, l-am dus pe Patrocle la plimbare (a mirosit toate masinile si s-a uitat cu interes la toate intrarile de bloc, poate-poate o recunoaste pe a lui) si am vazut un copacel de liliac rupt si deja ofilit la marginea unei gradini. Mi-a fost mila de florile lui pleostite, aproape moarte si le-am rupt ca sa le pun in apa. Dupa nici o ora erau proaspete si incepusera sa raspandeasca parfum… Vezi? Inca un exemplu de forta de regenerare, inca un motiv sa crezi ca orice se poate realiza cu putin “apa”, cu putina bunavointa. Nepasarea este problema noastra … indiferenta…
hmmm daca eram in locul surorii tale nu il lasam…..ei sufera mult mai mult decat noi si sunt de sute de mii de ori mai sensibili….., acum eu profit de orice clipa tetrecuta langa el…pt ca nu stiu cat timp o sa-l mai am….avand in vedere varsta lui de 14 ani si nenumaratele probleme de satanate , oricum si-a facut datoria timp de 14 ani ca un super prieten prin devotamentul sau…acum e randul meu e sa-i fac usoara batranetea .
🙂 frumos spus.
Banuiesc ca nu il puteau lua in hotel, oamenii astia oricum o sa bata toata Europa… si i-ar fi fost si lui greu. Probabil ca daca ar fi ramas la el acasa, pe un teren cunoscut nu ar fi fost asa de necajit. Dar in doua zile vine mama si va sta cu el acolo.
Si o sa ma repet: “Animals are better than humans”.