Practica ne omoara
Anul trecut am pus bazele revistei liceului unde predau. A fost pentru mine inca o ocazie sa vad cat de mare este distanta intre dorinta de a face ceva si fapta efectiva. Dintre cei multi care au topait cu entuziasm la ideea unei reviste am ramas 3 oameni mari si lati. (Nu ii socotesc aici pe cei care trimit articole)
Ce s-a intamplat cu ceilalti? S-au pierdut pe drum asa cum se pierd multe lucruri bune, multe oportunitati si idei. Pentru ca, nu e o noutate pentru nimeni, de sfaturi, de idei dam pe dinafara… practica ne omoara.
Numele revistei a fost rezultatul unei nopti insomniace. Tot intr-un astfel de moment am scris si editorialul numarului viitor, editorial pe care vi-l ofer in lipsa unui alt post original, cu precizarea ca se adreseaza unor adolescenti si este poate valabil pana la o anumita varsta…
“Pentru noi toti ziua are 24 de ore. Asemanarea se opreste insa la aspectul fizic, obiectiv. Pentru ca ce face fiecare cu aceste ore sau modul in care ele par sa se consume este infinit mai divers.
Unii consuma o imensa energie pentru a nu face nimic, pentru a lasa timpul sa treaca fara mari neajunsuri si pagube, pentru a mai pacali o zi de scoala, o ora de matematica, o saptamana… in asteptarea indragitei vacante in care sa fie in sfarsit liberi. Liberi sa nu faca, din nou, mai nimic!
Altii consuma o imensa energie pentru a fi cool, pentru a-i impresiona pe ceilalti, pentru a parea intr-un anumit fel, fara sa isi dea sansa de a intelege ca cel mai important lucru este sa te “impresionezi” pe tine insuti, sa te simti bine cu tine insuti.
Din fericire mai sunt si cei care in aceleasi 24 de ore fac o multime de lucruri: invata, se distreaza, muncesc, scriu, merg la olimpiada, ajung chiar la faza nationala, citesc… Fiecare dintre aceste activitati sunt mici caramizi care ii ajuta sa se construiasca pe sine ca oameni puternici, siguri pe ei datorita numeroaselor experiente constructive, bogati sufleteste, impliniti.
Sunt sigura ca acestia din urma sunt numerosi. Concertele organizate de corul liceului de sarbatori, concursurile scolare, chiar activitatile acestei reviste au fost pentru mine ocazii de a-i descoperi, de a-mi confirma inca o data faptul ca ei exista.”
Eh, ca sa ii laud pe cei care fac revista, in special pe DTP-ist, am sa va spun si ca am trecut de prima faza in concursul de reviste scolare si ne-am calificat pentru urmatoarea. Sa vedem pana unde ajungem…
Bafta!
Mie imi place tare revista si mi se pare chiar pasionanta munca la asa ceva.
Stiu cum e cu “entuziastii” care pana la urma nu sunt interesati dacat de ce avantalje pot sa aiba. Din pacate, chiar si cei pe care credem ca-i cunoastem, ne fac surprize in asemenea imprejurari.
Bon courage! cum spune o partenera a mea din Rouen. Mi se pare o expresie potrivita. 🙂
* scuze pentru “avantajle” si pentru virgula inoportuna…Nu mai fac, nu-mi da nota mica!
🙂 Multumesc… sau multumim pentru incurajari.
eu nu am pus si nu am vrut sa pun bazele nici unei reviste a scolii. insa am fost pus de altii la baza ei si acolo am ramas, la inceput alaturi de un profesor de romana, apoi din ce in ce mai singur(tipul e pensionar si i se cam falfaie). oficial participa activ si consiliul elevilor si alti colegi din diverse comitii, dar realitatea e ca am ramas eu culegand articole de la 2-3 elevi care se mai omoara cu copy/paste sau in cel mai bun caz deseneaza/scriu ceva ocazional.
pe http://www.cobra.rdsor.ro – la reviste
Am mai vazut revistele voastre. La un moment dat erau in locul blogului tau. Reusite. Si e pacat ca nu vrea si altcineva sa se implice. Si eu imi pun problema daca pe termen lung voi mai fi la fel de motivata sa continui, daca ramanem in aceeasi formatie restransa…
Initial, si eu propusesem o revista online…