Muzica Apelor

Daca m-ar intreaba cineva ce bucata de muzica clasica imi place in mod special, foarte probabil ca fara sa stau sa ma gandesc as spune Water music. Daca m-as gandi, lucrurile ar incepe sa fie complicate. M-as incurca in prea multe nume.

Muzica clasica este una din bucuriile mele si din metodele de a ma sustrage stresului si agitatiei cotidiene. In ultimul timp nu am mai ascultat decat in pauze, la liceu, unde in fiecare zi de vineri rasuna pe culoare spre disperarea copiilor, a celor mai multi, astfel de sonoritati. Azi m-am gandit ca nu ar fi rau sa pun si pe blog si chiar sa fac mai mult, asa ca, dupa un simplu search am gasit 2 site-uri cu informatii pretioase despre Handel (23 februarie 1685, Halle-14 aprilie 1759, Londra):

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=0V0OxkKXG-M]

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=BJq2MwI9IPg]

Despre Muzica apelor:

Trebuie remarcat ca Europa vremii era un spatiu al absolutismului monarhic si, desi Ludovic al XIV-lea moare in 1715, forma aceasta de guvernamant avea sa se manifeste inertial pana la Revolutia Franceza. Barocul muzical este strict legat de splendoarea si fastul curtilor princiare, caracteristice acestei perioade, iar celebra suita orchestrala Muzica apelor (Water Music) este o dovada graitoare in acest sens. Ea a fost creata in 1717 cu ocazia unei vizite pe care regele a facut-o la Chelsea, calatorind in acest scop pe Tamisa, cu o mica “flota” de plute special amenajate. Lucrarea a placut atat de mult suveranului, incat a fost cantata de trei ori in timpul calatoriei! Trebuie sa fi fost un spectacol maret si in acelasi timp usor suprarealist: o orchestra considerabila cantand pe o ambarcatie unduind paralel cu cortegiul regal de plute, totul luminat feeric cu faclii!! Dar sa-i dam cuvantul ambasadorului Prusiei la Londra, care scria in raportul sau catre Berlin:

“In jurul orei opt seara Regele s-a instalat pe pluta sa unde au mai fost invitati ducesa de Bolton, contesa Godolphin, domnisoara de Kilmansegge, doamna Were si cavalerul de Orkney. Langa pluta regala se afla cea a orchestrei, numarand vreo 50 de persoane ce cantau din tot felul de instrumente: trompete, corni, oboi, fagoti, flauturi, viori si basi; cantareti nu erau. Muzica a fost compusa de faimosul Handel, originar din Halle si Compozitorul Principal al Majestatii Sale. Regelui i-a placut atat de mult noua compozitie incat a pus sa fie repetata de trei ori, desi fiecare intrepretare a durat cate o ora. S-a cantat, asadar, de doua ori inainte si o data dupa cina. Seara a fost un succes, iar nenumaratele plute si ambarcatiuni erau pline pana la refuz de oameni doritori sa asculte aceasta muzica. Pentru a face acest eveniment si mai reusit, domnisoara de Kilmansegge a aranjat o masa rafinata la vila recent disparutului lord Ranelagh din Chelsea, unde regele a ajuns pe la unu noaptea. A plecat de acolo la trei dimineata si a ajuns la St. James pe la patru si jumatate. Concertul l-a costat pe baronul Kilmansegge 150 de lire sterline numai pentru instrumentisti. Printul si Printesa (de Wales) nu au participat la aceste festivitati”.

A doua zi, ziarul “Daily Courant” mentiona, printre altele:

“Miercuri seara, in jurul orei 8, Regele.si-a inceput calatoria catre Chelsea Au participat multe alte plute incarcate cu persoane importante (“Persons of Quality”) iar numarul ambarcatiunilor era asa de mare, incat intregul fluviu arata ca o masa solida si compacta. Cincizeci de instrumentisti au cantat tot drumul cele mai alese simfonii (sic!) compuse special pentru aceasta ocazie de dl. Handel. Acestea au placut atat de mult Majestatii Sale incat a poruncit sa fie repetate de trei ori de-a lungul intregii calatorii. Muzica a continuat pana la revenirea la Londra”.

Atribuite lui Handel
Intrebat de ce a imprumutat cateva melodii de la Bononcini (compozitor italian modest), Handel ar fi raspuns:

“Sunt prea bune pentru el; n-a stiut ce sa faca cu ele”.

Un cantaret englez (Gordon) se plangea de modul de acompaniament al lui Handel si – intr-un acces de furie – a afirmat ca daca compozitorul continua sa acompanieze in acelasi fel, va sari pe clavecinul sau si-l va face praf. Handel a replicat :

“Oh! Anunta-ma cand vei face asta, caci sant sigur ca publicul va fi mult mai interesat de saritura ta decat de cantul tau.”

Cand Francesca Cuzzoni (celebra soprana a vremii) a refuzat cu obstinatie sa cante o arie (“Falsa imagine” din opera “Ottone, re di Germania”), Handel a replicat furios: “Doamna, stiu ca sunteti o diavolita, dar o sa va fac sa vedeti ca eu sant insusi Beelzebut, regele Diavolilor!” Spunand acestea, voluminosul muzician a apucat-o de mijloc pe nabadaioasa primadona si a tinut-o suspendata deasupra ferestrei, promitand ca o va arunca de acolo la cel mai mic protest!!!

Handel l-a intrebat pe printul George (viitorul rege George al III-lea), pe vremea aceea un copil, daca ii place muzica sa. Cand Printul si-a exprimat incantarea, Handel ar fi replicat:

“Bun baiat, bun baiat! Va trebui sa-mi protejezi faima cand voi fi mort”.

Un tanar corist din Worcester venise la Londra cu o recomandare catre Dl Handel in care era prezentat drept un cantaret de geniu. Dupa ce Handel il asculta cantand, intreba malitios: “Asa il lauzi tu pe Domnul, la Worcester?” “Da, Maestre” veni raspunsul. Handel replica: “Dumnezeu este foarte generos si fara indoiala ca iti aude laudele la Worcester, dar iti promit ca nici un om nu ti le va auzi in Londra!”

Cateodata, cand sala de spectacol era goala inaintea ridicarii cortinei, obisnuia sa-si linisteasca colaboratorii, spunand:

“N-are nimic; muzica va suna mai bine”.

Despre comunitatea muzicala engleza, Handel ar fi remarcat:

“Cand am venit aici prima oara, am gasit foarte multi instrumentisti de calitate si nici un compozitor; acum sunt toti compozitori si nu mai gasesti nici un instrumentist ca lumea”.

Site 1

Site 2