2 ani…

Dragul meu blog a implinit 2 ani. 2 ani deloc egali. Daca ar fi sa ma cred pe mine, as zice ca sunt mereu in pana de inspiratie. Abia dupa ce trece un timp, imi citesc cu placere posturile, pe moment mi se par destul de insipide. Asta daca nu sunt ganduri intelepte culese de la altii, altii mai mari, altii mai vechi sau nu asa de vechi, altii mai buni si mai virtuosi care ne pot fi mereu exemple si surse de inspiratie. De fapt, unde am fi daca i-am nesocoti pe cei de dinaintea noastra?

De pilda, Marcus Aurelius, filosof stoic si imparat roman in secolul II d. Ch., isi incepe binecunoscutul jurnal – Catre sine insusi – multumind tuturor celor de la care a invatat ceva, si nu sunt putini! O sa spicuiesc cateva astfel de invataturi:

De la educatorul sau: Sa ma deprind cu eforturile, sa ma multumesc cu putin, sa fac cu mana lucrul ce-l pot face, sa nu ma amestec in treburile altora si sa fac urechea surda fata de delatori.

De la Apollonius: Sa pastrez o statornica liniste a sufletului in durerile cele mai puternice…

Stapaneste-te pe tine insuti, zicea Maximus, tine-ti firea la boala si la toate supararile, pastreaza intotdeauna aceeasi voiosie insotita de blandete si demnitate si savarseste treburile cu care esti dator fara impotrivire.

Rusticus m-a facut sa inteleg ca trebuie sa lucrez mereu la formarea si imbunatatirea caracterului meu, sa fug de caile false ale sofistilor, sa nu concep niciodata teorii desarte, sa nu tin cuvantari numai de dragul aplauzelor si nici sa nu fac in fata multimii pe omul foarte activ si filantrop.

Sunt oare depasite aceste invataturi?

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

2 Responses to “2 ani…”
  1. Irina

    Nu, nu sunt depasite, dar nici usor de aplicat! Si cine mai e dispus sa faca eforturi din astea in ziua de azi? Nu prea multi.
    La multi ani!

  2. calatorul

    Multumim, multumim! 🙂

    Tocmai asta e problema, cu aplicatul. Daca… daca…

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.