Maine incepe scoala!
Maine incepe scoala pentru o multime de tineri sau mai putini tineri…
Candva, am avut ocazia sa vad cum sunt elevii de 8-9 ani: mititei si dulci, vioi ca niste spiridusi, agitati, vorbind in cor pentru ca fiecare voia sa fie primul, sa fie remarcat, sa dea raspunsul asteptat, comici prin insufletirea lor si prin patima pe care o puneau in fiecare gest, surprinzator de sinceri si de corecti pentru mine, maturul care uitase cum sunt copiii. As spune ca sinceritatea si corectitudinea lor venea din respectul pe care il aveau pentru oamenii mari, din modul serios in care priveau scoala. Trebuia sa iti dai sufletul ca sa ii linistesti si sa ii faci sa se asculte unii pe altii!
Am vazut cum sunt si elevii de 14-15 ani… Ce prapastie intre cele doua varste! Foarte greu de explicat. Portretul liceanului “clasic”: superior, rece pana la sfidare, dezinteresat de scoala si dezgustat de profi, cu un caiet universal, fara teme ori lectii invatate, vine la scoala “din obligatie” si de abia asteapta sa plece de acolo ca sa isi vada de treburile lui, desigur, mult mai importante. Trebuie sa iti dai sufletul ca sa il inciti, sa ii starnesti interesul, sa il faci sa participe la ora si altfel decat cu amenintarea corigentei sau exmatricularii…
Sigur, copiii buni raman copii buni.
Si cum se poate explica blazarea asta? Ce accident se intampla pe drum? Unde apare ruptura? Eu nu incetez sa ma minunez…
super tare….abea astept sa inceapa…Probabil, copiii buni se pierd pe drum din cauza anturajului!!!
…si din cauza parintilor blazati, care depun povara pe umerii profesorilor si uita de educatie… sau o fac cu un telefon mobil, de la distanta…