Porniri criminale

O data cu varsta mi s-au mai domolit pornirile criminale. Si nu numai din acest motiv, ci si pentru ca am aflat ca, ezoteric vorbind, a ucide fara motiv chiar si o gaza este mai grav decat daca iti ucizi dusmanii in timpul unui razboi.

Povesti sau nu, intelegeti sau nu, inteleg sau nu… prefer sa actionez asa cum pare corect. Si, la urma urmei, asa mi se pare corect.

Ma gandesc acum la cat de ciudata este natura umana, imi aduc aminte de copilarie cand prindeam albine sau muste in florile acelea mov, roz sau albe care cresteau pe langa toate blocurile si cum le chinuiam. Le rupeam aripile ca sa vedem ce fac, apoi le rupeam unul cate unul piciorusele, tot din curiozitate stiintifica, desigur, apoi le abandonam cautand altele sau schimband jocul.

Ma mai gandesc la alte exemple de copii despre care am auzit de data aceasta, care, de pilda, intr-un elan de harnicie si ca sa se faca utili au prins puii de gaina de prin curte dupa ce a plouat si i-au stors bine insirandu-i frumos pe prispa in asteptarea parintilor care trebuiau sa ii laude pentru isprava…

Ma mai gadesc si la ce patesc bietele animalute (mate, catelusi etc.) cand incap pe mainile “diavolilor” mititei care le rasucesc de parca ar fi din gumilastic… Probabil ca aici se afla explicatia, copiii nu fac diferenta intre jucariile lor din plus si cele adevarate, cu sufletele mici.

Toate aceste ganduri mi-au fost trezite de imaginea unui paianjen care se munceste si acum sa isi teasa plasa fina in baie… Trebuie sa va spun ca in ultimele zile baia asta pare napadita de paienjeni. Sa tot fie vreo 4-5 care isi disputa teritoriul. Am avut unul si in camera, care s-a plictisit si a plecat; sau s-a ascuns, nu stiu, i-am pierdut urma.

Eu nu am de gand sa ii stanjenesc… si vad ca nici altcineva de prin casa.