Acolo, unde cugetul nu se-nspaimanta
October 28th, 2009 at 9:00am |
Acolo, unde cugetul nu se-nspăimântă şi unde fruntea se înalţă în tărie;
Acolo, unde liber eşti de a cunoaşte
Acolo, unde lumea n-a fost parcelată
Între înguşti pereţi domestici
Acolo, unde cuvintele izvorăsc
din adâncimea adevărului adevărat
Acolo, unde truda fără oboseală întinde braţe spre desăvârşire
Acolo, unde limpedele râu al raţiunii
Nu-şi pierde firul prin deşertul singuratic
Al obiceiurilor moarte
Acolo, unde spiritul călăuzit de tine
Se-avântă-n larg, crescând prin faptă şi gândire
În acest rai al Libertăţii, Tată, fă-mi patria să se trezească!
Rabindranath Tagore
Posted in Poeme
Câta profunzime! …Daca nu am sti ca marele Tagore a scris aceste rândurile acum aproximativ 100 de ani, am putea crede ca este un apel la trezire – scris pentru situatia din zilele noastre!
Asta e minunat: o operă cu adevarat mare nu se devalorizează în timp, rămâne întotdeauna la fel de actuală şi ne priveşte întotdeauna în aceeaşi măsură pentru că atinge ceva din esenţa lucrurilor. Este o lecţie de viaţă, despre cum să trăieşti, poezia aceasta…
mie mi se pare trist cand anumite opere care critica intr-un fel o situatie locala (politica, economica, whateveratica) ramane constanta in timp…denota faptul ca nu am evoluat deloc din punctul respectiv…. 🙁
Tare sunt curioasa sa aflu mai mult despre tine! Înteleg ca-ti feresti aici viata privata, insa daca nu-ti cer prea mult, foloseste adresa mea de mail si scrie-mi te rog macar cum te cheama :))
@ Felix La aspectul ăsta nu m-am gândit. Ai dreptate, câţi nu ne-am dori să nu mai fie Caragiale atât de actual!
@ Carmen :)) În curând o sa fac o selecţie de posturi care mă dezvăluie mai bine şi ţi-o voi pune la dispoziţie. Dar, oricum, îţi poţi da seama de multe citindu-mă… blogul este un barometru al stării mele de spirit…
De acord cu Felix. Ar trebui sa invatam din istorie. Dar nu prea o facem. Oare de ce?
Heeeiiiiii! A disparut “VID INTERIOR”….