Din nou… in paine sau… in priza
Parcă sună mai bine şi oricum mai realist “în priză”. Cu pâinea nu ştiu cum vom sta anii ăştia. Să nu ne amăgim. Se face deja transferul între generaţii la putere, pe bază ereditară, slavă domnului, dar ne servesc repede placa cu meritocraţia. Iar plebea, pentru că nu are dreptul de a alege, consimte la curbe de sacrificiu. Mă întreb acum ce valoare are găleata aia goală sau penibila pungă de spaghete marca Unu – parcă aşa, nu?
Nu am mărturisit pe blog, în bilanţ, un gând care a căpătat anul trecut din ce în ce mai multă consistenţă. Nu l-am mărturisit pentru că poate fi greu de înţeles din afară. Dar prima zi în care am intrat “în priză” pe anul acesta mi l-a adus iar în prim-plan. Râd prea mult. Şi râd prea zgomotos. Şi mi-am propus să nu mai râd nici atât de mult şi nici atât de zgomotos.
Una dintre primele persoane pe care am întâlnit-o ieri la liceu avea o figură foarte sumbră. Până să bag eu de seamă hainele negre, m-am apucat să fac glume pe seama elanului nostru “muncitoresc”. Am primit un răspuns îngheţat: “Sunt în doliu, chiar de Crăciun mi-a murit…”.
Am plecat bombănindu-mă pentru gafa făcută.
După o oră, m-au oprit pe culoar două colege, tot cu o mină sumbră, să îmi spună că a murit o colegă care avea doar 41 de ani. Am rămas trăsnită. Tot drumul spre casă “am vorbit” singură. De la lipsa de garanţii a vieţii am ajuns la ideea că de fapt nimic nu e garantat niciodată. Când pui problema aşa, te simţi ca o frunză în vânt, complet neputincios.
Şi seara a venit să confirme postulatul că nimic nu e garantat niciodată. Nu intru în detalii, de fapt pe mine m-a afectat doar prin refracţie… mă întreb doar despre rostul unor experienţe şi despre justeţea – oh, am zis justeţea? – lor. Nu, viaţa nu e dreaptă. Cel puţin nu într-un mod inteligibil pentru noi.
Şi aşa intru în priză cu gânduri sumbre şi cu promisiunea că voi râde mult mai puţin.
Asa este! Nimic în viata nu e sigur, de aceea fiecare clipa trebuie traita, nu doar traversata! Viata e frumoasa daca vrei sa o traiesti frumos! Iar râsul apartine unei vieti sanatoase si frumoase! A-ti impune sa râzi mai putin este o greseala fatala! Râsul este balsam pentru suflet, spun gelotologii.
Destinul fiecaruia e lovit din când în când de “cataclisme private”… Tristi si profunzi încercam sa supravietuim acelui eveniment. Important este ca la iesirea din acea stare, sa devenim mai puternici (psihic) si sa ne fie tot mai clar ca bine e sa dam zilnic tot ce avem mai bun în noi!
“Cu un zâmbet nu se face primavara” însa o vreme înnorata se însenineaza. Se mai spune ca “râsul e molipsitor” ca de altfel si “tracasarea transmite o stare generala de incomfort” Si atunci… ce e de preferat?! Te rog nu înceta sa râzi!
Îti doresc o zi plina de zâmbete si motive de veselie!
Am spus eu ca e greu de inteles. Si eu sunt convinsa ca in fiecare zi trebuie sa dam ce avem mai bun, sa fim cat mai la inaltime. Uneori ma intreb daca rasul asta al meu nu inseamna superficialitate, lejeritate, familiaritate facila. Trebuie sa fiu mai serioasa.
Dupa ziua de ieri imi va fi greu sa imi revin o perioada… si tocmai incercasem sa ma “montez” pentru anul asta intr-o stare de spirit optimista si increzatoare. Plecasem de acasa ieri zambind, admirand zapada, bucuroasa ca a nins si ca pomii sunt grei de povara lor alba pe care o purtau asa de gratios…
Intr-o lume de mutre acre si de ranjete prefacute, rasul tau e sincer, tanar si plin de viata, e o victorie. Nu-l pierde! Indiferent de ce e in jur.
Eu as vrea, dimpotriva, sa nu plang asa de mult.
Nu mi se pare nici just, nici onest fata de tine sa nu zambesti. Tocmai pentru ca viata nu e dreapta, ca e imprevizibila ar trebui sa zambesti, sa te bucuri daca ai vrun motiv sa o faci. Nu cred ca solutia de a te molipsi de durerile si necazurile altora te va ajuta sa devii o persoana mai buna.
Eu zic sa te bucuri de viata pentru ca de-aia o ai! 🙂
Am spus eu ca trebuia sa ma abtin. Doar cei care efectiv ma cunosc ar putea sa inteleaga, eventual, la ce ma refer.
Oricum, nici nu se pune problema sa nu ma mai bucur de viata, sa nu mai zambesc sau sa nu mai rad… Nu cred ca are rost sa mai dezvolt subiectul…