Rromii – un popor rrezistent nevoie mare

Sunt din principiu impotriva discriminarilor de orice fel si imi pastrez cumpatul si cand vine vorba de rromi, poate si pentru ca am vazut de-a lungul timpului multe exemple pozitive in randul lor. Sigur, in ansamblu, sunt cum sunt. M-as aventura chiar sa spun ca daca in cazul unui popor oarecare putem aplica proverbul “orice padure isi are uscaturile ei”, in cazul rromilor, raportul este inversat, adica orice desert isi mai are si oazele lui… nu desertul in care viseaza Mr. Cioroianu (care nu are deloc simtul propriei masuri si s-a cocotat pe un scaun mult prea inalt, de unde pare un insipid, ca sa nu zic nul si neavenit) sa ii trimita.

Dar exista speranta… Toti progresam, unii mai repede, altii mai incet; cine suntem noi sa ii privam de acest drept? Ei se incapataneaza mai tare ca altii, pare si convenabil, nu muncesti, iti duci traiul de paria trisand mereu la poarta istoriei.

Evolutie cu sila nu se poate, e necesar sa se trezeasca in ei constiinta umana, superioara, sa invinga in lupta cu parazitismul… Este o batalie grea, o batalie cruciala. Ceilalti avem datoria sa ii ajutam si se pare ca prin secolul XVIII acest lucru era clar o preocupare a capetelor incoronate, poate ar trebui sa le urmam exemplul:

“Rromii i-au cantat lui Mihai Viteazul la Alba Iulia

Rromii sunt atestaţi documentar pe teritoriul Romaniei in anul 1385, insă statutul acestora era de robi. In lucrarea “Rromii din Romania – repere prin istorie” (autoare Mariana Sandu) este amintită ceata de lăutari-ţigani, care au cantat imnuri naţionale la intrarea lui Mihai Viteazul in Alba Iulia.

La 12 septembrie 1782, imparatul Iosif al II-lea a reglementat statutul rromilor in Transilvania. Daca erau prinsi ca isi vorbeau limba erau pedepsiti cu 24 de lovituri de bata. Li s-a interzis sa mai locuiasca in corturi, sa cerseasca, dar au fost chemati la biserica si la muncile agricole.

In 1878 apar primele studii si cercetari legate de rromii din Romania. Primul congres al acestora a avut loc la Bucuresti, in 1933.

Anul urmator a fost organizat primul festival cultural dedicat lor, cu spectacole de teatru, muzica si obiceiuri.

Un punct critic in istoria zbuciumată a fost atins in 1942, cand s-au inregistrat primele deportari in Transnistria, unde au murit 36.000 de rromi. In documentele PCR nici macar nu se vorbea de existenta rromilor ca etnie.

Abia in 1990 au aparut primele emisiuni de televiziune si publicatii pentru ei.”

Acum, li se ofera posibilitatea de a studia, au chiar avantaje fata de romani. Dar cum altfel ii mai ajutam? Nu trebuie sa ii iubim, dar e uman sa ne preocupe soarta lor, macar de dragul sortii noastre.

Articol documentat

RSS 2.0 | Trackback | Comment

Adresa de mail:  Aboneaza-ma  

2 Responses to “Rromii – un popor rrezistent nevoie mare”

  1. Da… si eu am vazut rareori oaze in desert. Totusi, ma feresc sa imi fac o parere generala despre rromi (adica, nu pot spune ca “in ansamblu, sunt asa cum sunt” – asta ar insemna o parere generala).
    De asemenea, nu pot spune nici ca progresul este inteles de ei asa cum este inteles de noi desi presupun ca au o constiinta umana.
    Oare putem sa schimbam modul de a fi al rromilor? Avem oare dreptul sa o facem? Americanii nu s-au sinchisit sa o faca. Fie i-au omorat pe indienii care se opuneau progresului (asa cum era inteles progresul de americani), fie i-au izolat pana au murit de foame sau de frig. Noi nu prea avem unde sa ii izolam :)))
    Nu as vrea nici sa ajungem la relativism moral si sa scuzam orice actiune a oricarui om prin faptul ca fiecare intelege morala asa cum o intelege.
    Problema mai grava este alta. Aceea ca, desi tari cu “traditie europeana” au incercat sa ne dea lectii de purtare cu minoritatile, acum, odata intrati in Uniunea Europeana, aceste tari urla ca din gura de sarpe ca nu stiu cum sa se descurce cu rromii nostri. Pai daca se pricep atat de bine la relatiile cu minoritatile incat sa dea lectii la altii, de ce nu s-ar pricepe in a ii invata pe noii veniti la ei in ograda sa se comporte civilizat. Dintr-odata ne pomenim ca suntem acuzati ca le-am trimis noi toate scursurile si ca aceste tari ar dori sa ne trimita inapoi emigrantii nostri en gros.
    Poate ca si acum ar trebui sa ne dea Uniunea Europeana o lectie si sa ne arate cum se descurca ea cu minoritatile.
    Cel putin, in Romania minoritatile nu ameninta cu bomba.
    In privinta lui Cioroianu, ma abtin… Tot ce pot spune este ca locul lui nu este acolo unde este acum… este o carpa, iar diplomatia nu inseamna sa fii o carpa cu care se sterge oricine la fund.

  2. calatorul

    Asa este, UE, care se pricepe atat de bine sa tina predici, ar trebui sa aiba o alta atitudine. Sincer, eu nici nu am stat sa ma uit prea bine la manifestarile acelea de xenofobie, la ura italienilor, la nebunia care s-a declansat. Pentru ca totul ma oripileaza.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.