Reincarnarea

Un cititor (cititoare?) al blogului s-a aratat interesat(a) de chestiunea reincarnarii. As incepe prin a spune ca reincarnarea nu este o dogma, ci o teorie, o conceptie despre viata si moarte, despre evolutie. De aceea ma fac sa zambesc intrebarile de genul “Tu crezi in reincarnare?”. Raspunsul meu prompt ar fi “Nu, nu cred”.

Probabil ati vazut in standurile librariilor carti cu titluri interesante: Cartea tibetana a mortilor (Bardo Thodol), Cartea egipteana a mortilor (Papirusurile Ani), Cartea mayasa a mortilor… toate civilizatiile vechi au cunoscut aceasta conceptie, ca sa nu spun adevar aflat in ordinea fireasca a lucrurilor. Inclusiv Platon spunea intr-un dialog al sau, al carui nume o sa il caut daca mi-l veti cere expres (Fedon mi se pare) ca “Viata urmeaza dupa moarte si moartea urmeaza la viata”. Interesant, nu?

In Bhagavad-Gita (episod din cantul VI al Mahabharatei) ni se spune: “Moartea este sigura pentru cel nascut; nasterea este sigura pentru cel mort” sau: “Precum un om lepadand vesmintele invechite ia altele noi, asa si cel intrupat, lepadand trupurile invechite, se uneste cu altele noi”.

Sa se fi inselat toti acesti oameni? Sa fie toate acele tratate niste fantezii sau alegorii a caror semnificatie ne scapa? Sincer, ma indoiesc. De altfel, eu am avut aceasta certitudine inainte de a cunoaste aceste carti. Am avut-o pur si simplu. Si cred ca la fel cum nu poti convinge pe cineva ca exista un dumnezeu sau zei, nu il poti convinge nici ca exista reincarnarea. Asta intelegi sau nu intelegi si… atat.

Pentru cine studiaza mitologia este insa interesant faptul ca Nyx (Noaptea) are doi fii: pe Thanatos (Moartea) si pe Hypnos (Somnul). Moartea nu ar fi asadar decat un altfel de somn, unul mai lung, mai greu, unul in care de asemenea te odihnesti si iti incarci bateriile pentru a o porni din nou la drum, dar mai faci ceva: uiti, devii mai usor, scapi de toate traumele, bei din apa Styxului sau a Letei, cristalizezi experientele, acumularile undeva in tine, intr-un coltisor care ramane – la scara mai mica si somnul are acelasi rol… Asa se poate explica de ce unul este bun la matematica, altul la literatura, la pictura etc. Asa se poate explica de ce Mozart canta dumnezeieste la 6 ani.

Reincarnarea este pentru mine o evidenta interioara, ca si divinitatea.

La cerere ;)) subiectul se poate aprofunda.

Pana atunci, s-ar mai cuveni o precizare importanta: ca toate teoriile, si aceasta a cunoscut in timp modificari si diseminari in diverse variante: acum vorbim si despre metempsihoza si transmigratii, nu doar despre reincarnare. Exista mari diferente intre ele: reincarnarea nu presupune schimbarea clasei, speciei, saltul inainte sau inapoi, care, la o analiza mai atenta, nu are logica. Reincarnarea inseamna existente succesive ale aceleiasi esente (spirit) in forme diferite, continuitate a experientei in vederea atingerii perfectiunii.

Metempsihoza sau transmigratia accepta posibilitatea de a te intrupa aleatoriu in pesti, mamifere, vertebrate, nevertebrate, oameni… idee care reprezinta o degradare a conceptiei initiale, o uitare a sensului profund pe care il are. La fel cum am uitat sensurile atator rituri pe care le oficiem mecanic.